Nu exista un loc in care sa poti afla disciplinele scolare, dintr-a intaia pana intr-a XII-a. Pentru elevii de gimnaziu, istoria Romaniei incremeneste la 9 mai 1945. Comunismul n-a existat. Dar trebuia sa poarte un nume. Parintii insista ca in loc de materii optionale destepte sa se faca mai multe ore de mate si romana, ca asta-i intereseaza pe ei. Daca elevului nu-i convine ce note ii dai, se muta la alta scoala.
Afurisita tema mi-am ales! Daca nu apucam sa-i promit lui Stelian Turlea ca o fac, abandonam de mult! Am ajuns la concluzia ca simpla asociere dintre cei doi termeni - cultura si scoala - a fost o greseala.
Mi s-a parut elementar ca, inainte de toate, sa aflu ce materii au copiii si sa deschid un numar cat mai mare dintre manualele respective. Surpriza: nu exista un loc in care sa poti afla ce invata elevii, dintr-a intaia pana intr-a XII-a. In loc de asta, trebuie sa navighezi la greu pe site-ul ministerului, incercand sa ghicesti ce se ascunde in spatele unor denumiri sofisticate de documente, dintre care majoritatea se dovedesc a fi precizari sau particularizari. Indiferent ce cuvinte de cautare folosesti ("discipline", "materii", "plan-cadru", "programa" etc.) te trezesti cu un val de ordine ministeriale pe teme diverse. Credeti ca daca vorbesti cu un profesor se rezolva? Nt. Stie ce ore are el, atat. Cu atat mai mult nu exista un loc in care sa poti gasi, intru consultare, macar cate un manual alternativ din fiecare disciplina! In fine, cand sa aprofundez mai bine site-ul Ministerului Educatiei si Cercetarii (MedC), a intrat in "mentenanta" (barbarism integral acoperit de romanescul "intretinere").
Imediat dupa ce am inceput sa lucrez la aceasta pagina au survenit alte doua evenimente. Mai intai, MedC si-a anuntat intentia de a reduce cu 30% hatisul materiilor (deocamdata pentru clasele a V-a si a VI-a). Ceea ce n-ar fi rau - de altfel, se intentiona o reducere de 70%!! Nu cred ca e o pierdere renuntarea la lectiile despre populatii primitive in epoca contemporana (!), la ideea de "text sugerat", la inversiunea intre figurile de stil, Istoria evolutiei sistemelor de scriere a numerelor, exercitii de reperare a unor puncte (!) etc. E bine, de asemenea, ca se mai muta putin accentul dinspre teorie spre practica (experiente de laborator), dinspre gramatica spre literatura si ca religia va avea o programa complet noua, gandita de reprezentanti ai tuturor cultelor (in sfarsit!).
In schimb, te cam pune pe ganduri concedierea multor elemente legate de geografia fizica, forma Pamantului, formarea si evolutia reliefului, Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu (ca tot nu se-ntampla mare lucru pe-acolo!), extradarea din programa clasei a VI-a a lectiilor despre Biblie si Coran si a sintezei despre Europa, dar mai ales faptul ca din Istoria romanilor pentru clasa a VIII-a s-a taiat total capitolul privitor la perioada de dupa 1945! Pentru elevii de gimnaziu, asadar, Istoria Romaniei incremeneste la 9 mai 1945!! Comunismul n-a existat. Dar trebuia sa poarte un nume. Si ce sa mai vorbim despre decembrie 1989, daca tot nu ne-am pus de acord ce-a fost atunci. Cat despre ceea ce a urmat, se vede pe geam.
Efortul de simplificare a programei este, in principu, salutar, si n-as fi carcotas daca, in precizarile reprezentantilor MedC, n-ar fi aparut aceea ca, la toamna, elevii vor avea o programa noua, dar aceleasi manuale, anul scolar 2008-2009 fiind considerat unul "de tranzitie". Iar!?
Apoi, am avut ocazia sa fac parte din juriul concursului de eseuri lansat de Fundatia Corneliu Coposu. Nu a fost o surpriza - din pacate - ca elevii nu stiau nimic nici despre Senior, nici despre detinutii politici, nici despre comunism. In schimb, a fost tulburator sa constat ca s-au documentat despre toate in cateva saptamani, ajungand sa scrie pagini de o frumusete si de un anticomunism rivalizand chiar cu discursurile publice ale urmasului lui Iuliu Maniu!
Deci, cum ramane? Copiii sunt dezabuzati, obraznici, fara Dumnezeu etc. - sau noi nu stim sa le comunicam ce-ar merita sa stie?
Pe de alta parte, discutiile cu profesorii si inspectorii de invatamant au deschis o cutie a Pandorei in care ostracizarea culturii (despre care voiam eu sa scriu) e doar una dintre probleme. Parinti care fac uz de dreptul de veto pentru ca, in loc de materii optionale destepte, deschise spre prezent si viitor (cum ar fi cunoasterea Uniunii Europene), sa se faca mai multe ore de mate si romana, ca asta-i intereseaza pe ei; elevi care, daca le dai ce nota merita, se muta la alta scoala (fireste, cu complicitatea acelorasi parinti)!; profesori care cedeaza si se lasa dusi de val; copii retrasi de la scoala ca sa munceasca acasa.
Sigur, nu e totul negru. Am aflat, de pilda, ca tot mai multi copii, chiar din clasele primare, ajung sa vada lumea, completandu-si astfel cunostintele si intorcandu-se sa povesteasca despre Basilica San Pietro! Nu e de neglijat nici aportul internetului (acolo unde exista, caci celebrissimul program de dotare IT nu "bate" inca nici la zece kilometri de Bucuresti). In ciuda impresiei generale, nu toti copiii care "scapa" la calculator sunt obsedati exclusiv de jocuri si muzica.
Bun. Dupa lupte seculare, am reusit sa pescuiesc din strafundurile site-ului MedC cateva documente din care am aflat ca, de pilda, la nivelul claselor IX-X (liceu teoretic), "Ariile curriculare sunt compatibile cu cele 8 domenii de competente-cheie stabilite la nivel european: comunicare in limba materna, comunicare in limbi straine, matematica, stiinte si tehnologii, tehnologia informatiei si a comunicatiilor (TIC), competente interpersonale, interculturale, sociale si civice, cultura antreprenoriala, sensibilizarea la cultura, 'a invata sa inveti'". Ce n-ati inteles?
Ceva mai concret, in clasa a II-a se fac 7-8 ore de limba si literatura moderna, tot atatea de matematica, una de cunoastere a mediului, una de religie, 2-3 de "Educatie muzicala" (nu-i mai zice "Muzica"), 1-2 de "Educatie plastica" (nu-i mai zice "Desen") si cel mult 3 de optionale, care accepta parintii sa fie acelea.
Intr-a noua, la mate-info si "stiinte ale naturii", limbile insumeaza 8 ore pe saptamana, specialitatea 11 (mate, fizica, chimie, biologie), "om si societate" (!) merita 4 ore (istorie, geo, socioumane, religie), "artele" 2 (muzica si desen), tehnologiile 3 (TIC, informatica). N-am numarat, fireste, sportul, nici "consiliere si orientare", greu asimilabile culturii - subiectul meu.
In fine, daca sarim la a XII-a si ne mutam la profilul umanist, specializarea filologie, avem 12 ore de limbi, una de stiinte ale naturii, 6 de "om si societate", una de arte, una de tehnologii. Cum, cum? Fara mate deloc la filologie? Pai, fara. Pluridisciplinaritate, relatia arta-stiinta, lingvistica matematica, Solomon Marcus, chestii de-astea? Pai, o fi, da' nu la noi. Si o singura ora de arte la filologie? Pai, da.
Cam naspa.
UN POSIBIL MODEL
Scoala dintre muzee
Scoala bucuresteana nr. 11 "Ion Heliade Radulescu" e din alt film. Am fost avertizat: "Nu mergeti acolo, e nereprezentativa: e mult peste". OK, dar de ce sa nu vedem si varful?
Cladirea e superba, monument de arhitectura datorat italianului Giulio Magni, arhitectul Capitalei la sfarsitul secolului XIX. Amplasamentul e unul de poveste: "la Sosea" (pe Kiseleff), dar si la doi pasi de Piata Victoriei, deci aproape de buricul targului, scoala e inconjurata de doua parcuri si trei muzee. In plus, are sala de spectacole, teren de sport, basca o curte mare, dotari felurite - sa tot inveti!
Pe forumurile de parinti e bifata la "scoala de fite". Motivul: aici invata "copii de bani gata" si odrasle de VIP-uri. Interesant este insa ca, din loc in loc, cineva scrie: O fi de fite, dar se si invata, nu? Un parinte precizeaza: "Am facut un top dupa rezultatele la admiterea in liceu - anul 2007. Toti copiii din scoala 11 au avut media generala peste 9.50". Bune fite! Oricum, am stat pe o banca din curte in decursul mai multor recreatii si m-am uitat la copii. Sunt normali. Se fugaresc si se imbrancesc fara fite. Doi baietei il impiedicau, razand, pe un al treilea sa intre in spatiul cucerit de ei, folosind "Scutul antifraieri!".
Directoarea Victoria Barbu, care ocupa aceasta pozitie de peste 15 ani, ar trebui sa fie plictisita de asalturile presei, dar are rabdarea sa explice mereu de la inceput. "E adevarat, copiii citesc mult mai putin decat o faceam noi la varsta lor, dar noi nici nu aveam sursele lor suplimentare de informare, in primul rand internetul. Dau o cautare, fac un referat... si totusi, sa stiti ca am copii care in pauza citesc carti! Chiar in limbi straine. Literatura universala nu face parte din programa, dar profesorii de limbi straine o pot recomanda. Mai depinde si din ce familii provin, pentru ca nu putem face noi, scoala, totul." Copiii scolii nr. 11 sunt din familii bune, au parinti care la randul lor au citit si citesc - ceea ce conteaza enorm. Spre deosebire de alte locuri, aceeasi deschidere exista si fata de disciplinele optionale, la care chiar isi indeamna copiii sa se duca. "Eu, care predau chimia, am conceput un obiect de studiu legat de vitamine, plante medicinale si protectia consumatorului. Si am succes! Ma duc cu ei la bufetul scolii sau la magazinele din jur si ii invat cum sa se uite la un produs, ce sa citeasca pe eticheta... La plantele medicinale le-am facut un ceai! La sfarsit le dau cate o fisa in care sa consemneze cate cinci produse, cu datele semnificative din punctul de vedere al protectiei consumatorului. Mai am o disciplina optionala legata de poluare, facem ore in Parcul Kiseleff, verificam curatenia - e o materie la care nu dau teme, dar ei se informeaza, fac referate... La clasele mici avem probleme distractive - sa invatam matematica si mai haios, sa ne apropiem de ea cu drag, nu sa ne fie teama!"
Sunt copii foarte plimbati prin lume, dar nu degeaba: vin cu informatii si le impartasesc celorlalti. "Acum le fac cadou, la premii, un jurnal de vacanta in care vreau sa-mi consemneze calatoriile."
Tripla vecinatate muzeala este exploata la maximum. In tot cursul anului scolar s-au facut lectii despre mediu in Muzeul de Geologie, la Muzeul Taranului Roman se tin ore de desen, iar profesoara de biologie ii duce pe copii la Antipa.
Parca-ti mai vine inima la loc. Parca totusi se poate face scoala si cultura. O spune chiar Victoria Barbu, razand: "Nu este totul pierdut!".
PROPAGANDA
Omul sfinteste locul
Colegiul "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Buzau este unul dintre cazurile relativ fericite. In primul rand, aici elevii chiar sunt lasati sa-si aleaga cursurile optionale si chiar sunt interesati de ele. In liceu functioneaza o cinemateca, bilunar, in cadrul careia sunt difuzate, in amfiteatru, filme de calitate, comentate ulterior de elevii pasionati de istoria filmului. Exista in Colegiul "B. P. Hasdeu" si un mic club de jurnalism, iar revista scolii a fost premiata, in cateva randuri, la nivel national. Nu in ultimul rand, periodic se organizeaza expozitii de pictura (inclusiv pictura pe sticla), expozitii foto sau minimuzee - de exemplu, minimuzeul de istorie a comunismului. Elena Nastasoiu, profesoara de istorie, spune ca, pe langa cursurile optionale, exista si cele organizate la Centrul de excelenta, adresate elevilor cu aptitudini deosebite. "De exemplu, la istorie, facem pe marginea programei studiul aprofundat al unor texte si documente, lamurirea unor probleme controversate, chiar studierea unor biografii celebre sau vizionarea unor documentare deosebite, cu comentariile de rigoare." Daca exista seriozitate din ambele parti - profesor si elev - si conditii optime de invatat, absolventul de liceu isi poate forma o cultura generala apreciabila, sustine profesoara. Dar pentru asta "trebuie sa existe un fel de 'propaganda' care sa-i faca pe elevi mandri de faptul ca invata!". Elena Nastasoiu admite ca programele scolare sunt cam incarcate, si asta pentru ca "desi ni se cere mereu parerea, noua, celor de la clasa, niciodata nu se tine cont. Vezi ce se intampla cu bacul... Se pot dobandi cunostinte generale pe marginea programelor actuale, dar conteaza foarte mult seriozitatea resurselor umane. Depinde pana la urma si de vointa fiecaruia", conchide profesoara buzoiana.
OPINII
Carmen Alexa, profesoara de istorie, Liceul Mihail Kogalniceanu, Vaslui
In general programa scolara e destul de generoasa, da libertate de miscare, manualele permit plierea pe profil si clasa, exista destule alte surse de informare - incat totul sta in abilitatea profesorului de a starni curiozitatea, dar mai ales in atitudinea elevului. Pana la urma, el e factorul de decizie! Daca are cu totul alte prioritati decat desavarsirea intelectuala, credeti-ma ca nimic nu-l poate opri de la indiferenta sau chiar rezistenta. Au o arie foarte vasta de discipline (eu ma ingrozesc cand ma gandesc ce materii insipide, majoritatea tehnice, am facut in liceu!), dar nu par sa fie constienti deloc de avantajul asta teribil. Daca au un nivel de inteligenta peste medie si le mai place sa si citeasca, da, pot ajunge la o cultura generala acceptabila. Dar de multe ori nu se intampla asta, si nu din vina profesorului. Cei mai multi elevi considera ca poti trai foarte bine fara sa stii aia sau ailalta. E destul de complicat de tras o concluzie unanima, am elevi care l-au citit pe Soljenitin si altii care, desi au media 9 pentru ca au invatat doua lectii intr-un semestru, nu le e clar ce inseamna Romania Mare sau Principatele Romane. Nu se poate face o evaluare dura, pentru ca se transfera la alt liceu si ramai fara ore. In plus, toata lumea si-a schimbat stilul de notare din cauza felului in care se face admiterea la facultati, acum elevul stramba din nas daca ii pui 8 sau chiar 9, nu mai zic de note mici, alea sunt exceptii absolute. Lucrez la cel mai bun liceu din oras si cand se transfera unul care are numai 6 si 7 aici, la noul liceu devine invariabil premiant, desi - repet - nici pe aici nu se mai noteaza asa cum ar trebui. Eu cred ca eliminarea examenelor de la admitere a provocat degringolada asta, in care profesorul e prins la mijloc si ramane la latitudinea constiintei lui didactice si umane daca isi mai face treaba cu toata energia sau se abandoneaza valului de jemanfiche-ism hedonist, care ii inghite tot mai mult pe elevi...
Stefan Pacearca, inspector scolar pentru clasele I-IV, Bucuresti
In invatamantul primar putem vorbi de cultura la educatia muzicala si la literatura - dar numai pentru scriitorii romani. La clasele III-IV apare istoria, unde elevii invata si despre personalitati culturale. Programa este 75% trunchi comun si 25% la decizia scolii, se pot crea si chiar trebuie create materii, de exemplu educatia multiculturala. De regula, parintii sunt impotriva optionalelor si isi impun punctul de vedere: "Nu ma intereseaza asta, la ce-i foloseste!?". Exista si cazuri de copii care citesc lucruri nepotrivite cu varsta lor, si parintii ii incurajeaza. Sunt si situatii in care cele 25 de procente de optionale nu pot fi asigurate din cauza ca n-are cine sa predea. Nu poti forta lucrurile, ca te trezesti - cum mi s-a intamplat - cu copii reproducand mecanic formulari de genul "Pe fundul marilor si oceanelor intalnim munti si vai"! Astazi, copiii stiu foarte multe lucruri, ii provoaca pe profesori, relatia s-a schimbat, e o comunicare fara bariere. Daca stii sa intri in jocul lor, i-ai cucerit! Mai sunt si activitatile extrascolare. Nu de putine ori, parintii cer sa-i ducem pe copii la teatru, la muzee, ca ei n-au timp si nici n-au prea avut obiceiul. Eu cred ca sunt locuri in tara asta in care copiii n-au iesit niciodata din traseul casa-scoala. Vorbim de sanse egale... Nu sunt sanse egale! La noi, in sectorul 5, copiii au computere si conexiune la internet - dar mergeti la 10 km de aici si se schimba situatia! Inca mai avem locuri cu "predare simultana" (elevi din diverse clase - n.r.). Ce fel de cultura sa se faca acolo!? La noi, sigur, e altfel, avem deja doua concursuri de cultura generala, e un interes din partea scolilor, care au observat ca o lectie predata in muzeu atrage altfel decat una in clasa... Cultura nu inseamna neaparat volum de cunostinte, nici o competitie de tip "cine stie mai multe nume istorice". Acum e bine, dar cand predam eu n-aveai voie sa le spui nici mai mult, nici mai putin, nici mai repede, nici mai incet decat ceilalti - toti profesorii de istorie de a patra trebuia sa fie in aceeasi zi la aceeasi lectie! Or, unii mai tanjesc dupa asemenea model... Acum, exista tendinta spre transdiciplinaritate, sunt ore care se defasoara pe fond muzical si copiii stiu ca e Vivaldi, de pilda, chiar in clasa I!
Mariana Ivan, profesoara de romana, Colegiul Anghel Saligny, Simeria
Scoala romaneasca pare sa se deterioreze pe zi ce trece. Sa multumim lui Dumnezeu ca inca nu semanam cu americanii... Cultura generala este o sintagma utopica, eventual putem vorbi despre cultura generala minimala, pentru ca mintea umana nu mai poate stoca la nesfarsit detalii si detalii. Elevul de liceu filtreaza informatiile, se multumeste cu cele primite direct de la profesor, prea putin se informeaza suplimentar. Unii reusesc sa-si insuseasca o minima cultura generala in materie de literatura, istorie, geografie, biologie, chimie, fizica, dar multi sunt refractari, motivand ca nu le foloseste la nimic... Imi dau exemplu pe cei care-si permit luxul pe baza de "branza si stat la oi". Elevii din scoala noastra pot acumula, prin consecventa, o cultura generala, insa programa e prea incarcata si ei resimt lipsa timpului si ineficienta unor lucruri care ii plictisesc. Ar avea mai multa nevoie de teatru, de opera, de vizite in muzee... ar fi mai bine sa le demonstram cultura generala, decat sa o prezentam doar ca sa fie prezentata. Elevii s-ar putea clasifica in trei categorii: a) cei care sunt interesati direct (joaca Conquistador, cu intrebari din cultura generala); b) de mijloc, retin pe moment, nu pe perioada indelungata; c) deloc interesati, influentati de "cultura" celor care ne conduc tara si nu prea stiu limba romana. Oricum, in general sunt comozi, prefera sa piarda timpul pe Messenger, sa navigheze pe internet, eventual sa acceseze site-uri mai mult sau mai putin culturale... Multi provin din medii sociale care lasa de dorit. Lipsa banilor, a unui cadru de familie, a parintilor - plecati in strainatate -, face ca elevul sa speculeze si sa nu mai creada in sansele lui.
FAPTELE VORBESC
* La clasa a VI-a, educatia plastica trebuie sa includa: Punctul si linia - rolul lor decorativ si constructiv, rolul lor ca semnificanti; Efectul pictural al suprafetei, realizat prin suprapunere grafica; Culoarea - amestecuri cromatice si acromatice: griuri valorice, griuri colorate; Dominanta de culoare - game cromatice; Forme plane si spatiale elaborate in urma studierii naturii; Ritmul in compozitie; expresivitati in diferite materiale; Compozitia plastica; centrul/centrele de interes; compozitia deschisa, compozitia inchisa; Compozitia decorativa: principiile artei decorative (repetitia, alternanta, simetria); tehnica colage; Caracterele generale ale artei bizantine, romanice si gotice; Reprezentanti de seama ai Renasterii din Italia, Tarile de Jos, Germania si Franta.
* Pe parcursul claselor a IX-a si a X-a se recomanda profesorilor de educatie plastica organizarea unor activitati de tipul: vizionarea unor monumente, muzee, expozitii, ateliere ale artistilor etc.; analiza critica a unor lucrari de arta plastica si decorativa in diferite stiluri, relevand calitatile artistice ale acestora; discutarea in clasa a unor imagini din albumele de arta, proiectii si diapozitive, casete video, filme sau emisiuni TV; comentarea in scris sau oral a unor lucrari de arta vizuala.
* La educatie muzicala, elevii ar trebui sa afle macar cate ceva despre: Creatii muzicale reprezentative si accesibile din muzica de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, Opera Muzic-hall, Opera rock, Jazz; Curente, orientari, tendinte (muzica de diferite tipuri): Creatii specifice impresionismului, curentele sec. XX; music-hall-ul, opera rock (!!), jazzul si influenta lui in muzica culta, Mari compozitori in muzica romantica, de la sfarsitul sec. XIX si sec. XX - mai toate exemplificate prin auditii.
* Daca aveti impresia ca elevii pe care-i cunoasteti nu par sa aiba habar de cele de mai sus, inseamna ca intre teorie si practica e o mica problema.
* Dialog pe un forum
- eQuilibru: Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca un elev de clasa a 10-a stia cum ca poezia "Luceafarul" de Mihai Eminescu are 14 strofe? Da, exact, 14, asa credea el! Spun unii si altii ca nu mai invata copiii nimic la scoala in ziua de azi. Sunt total de acord, dar cultura generala unde ramane? De asta nu ii pasa nimanui? Stiti sa criticati, dar nu va ocupati de educatia propriilor copii, vedeti numai odoarele altora gresind si pe ceilalti parinti ca fiind ratati. A-ti educa copilul, a-i oferi cultura pe paine inseamna mult mai mult decat ne imaginam noi.
- baghy Says: e vina parintilor
- Zeffy Says: cultura generala e un termen prea dur. macar multumeste-te ca stia ca Eminescu e poet si nu fotbalist
- Nicolescu Says: Nu are efectiv nicio importanta cate strofe are "Luceafarul", atata timp cat copilul in cauza NICI NU A CITIT poemul. Doi la mana, nu esti obligat sa citesti Eminescu. Cultura generala nu e caracterizata de un numar fix de autori/pictori/muzicieni etc. - fiecare e liber sa isi aleaga ce citeste. Mie nu imi place Eminescu, dar ador poezia lui Walt Withman. Asta ma face mai incult fata de cei care citesc Eminescu?
- Agent 47 Says: Eu nu prea cred ca e vina parintilor, degeaba il obliga pe copil sa citeasca, daca lui nu-i place si nu baga nimic la cap.
* Un rol de completare a programei scolare il joaca scolile de vara. Pentru liceeni, astfel de scoli vizeaza IT, ecologia, istoria, UE, diverse probleme sociale etc.
* O cautare pe internet dupa perechea de cuvinte "scoala" si "cultura" genereaza nu mai putin de 2.070.000 de raspunsuri. Insa multe dintre ele se refera la sintagme generice si nu sunt neaparat pozitive. Cu alte cuvinte, e vorba mai degraba despre ceea ce ar trebui sa fie decat despre ceea ce este.
* Peste o mie de legaturi trimit la pagini despre cluburi ale copiilor unde se invata baletul.
* In circa 8.000 de pagini web veti gasi informatii despre cluburi de dans, 3.490 pentru cercuri de desen, 15.800 pentru pictura, 6.270 teatru, 7.340 muzica, 2.580 literatura. Adresele sunt din toata tara.
* 1.250.000 de adrese de internet sunt selectate la o cautare dupa cuvintele "spectacol" si "copii". Cu o programa scolara incapabila de a se stabiliza cat de cat de la un an la altul, cu profesori care au abandonat orice speranta, cu parinti care n-au timp de nimic (sau nici nu sunt pe-aici prin tara), cu programe TV exhiband cetateni si fenomene jenante, spectacolele (inclusiv cele in care joaca ei insisi) par sa le ramana copiilor singura sansa de a se imprieteni cu cultura.
* De remarcat ca, sesizand situatia, realizatorii de spectacole se straduiesc si reusesc sa-i capteze deopotriva pe copii si pe adulti. La Teatrul Tandarica, la Teatrul Masca sau la Teatrul Ion Creanga se pot urmari spectacole care-i amuza si-i antreneaza deopotriva pe cei mari si pe cei mici. Un excelent exemplu: recenta premiera de la TIC cu Samanta vrajita, scrisa si regizata de Mihai Manolescu.
* Eforturi consecvente fac, de multa vreme, unele dintre muzee, precum Muzeul Antipa, Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman. La randul lui, Muzeul National de Arta are programe pentru licee, scoli si gradinite. De pe site-ul muzeului aflam ca acestea se adreseaza grupurilor de prescolari si elevi, insotite de un cadru didactic. Centrele de plasament, asociatiile sau fundatiile care au drept obiect de activitate educatia alternativa sau protectia sociala a copiilor defavorizati sau cu nevoi speciale pot beneficia, la cerere, de programe educative similare. "Structurate in vizite active tematice si, optional, ateliere de creatie, programele vin in completarea curriculei si constituie o alternativa la educatia scolara." Slava Domnului!
* De aplaudat si grija de a-si atrage copii a unor institutii culturale cu publicul-tinta adult. E cazul Operetei, dar si al Operei, care au montari pentru pustime.
* Din nefericire, deloc mediatizat sau promovat, Muzeul Tehnicii din Parcul Carol I, care usor poate cuceri copiii, este practic necunoscut.
Ancheta realizata de Tudor Calin Zarojanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
