Cum sa nu fie arhiplin Studioul "Mihail Jora" al Radiodifuziunii! Iata ca fascinatia romantismului nu paleste nici in epoca noastra supertehnologizata, iar freamatul pe care il genereaza sunetul viu al pianului acompaniat de orchestra simfonica pare ca nu poate fi egalat.
Nobletea cu care abordeaza Dan Grigore de fiecare data Concertul nr. 1 pentru pian si orchestra de Ceaikovski este nota distinctiva care il transforma din cel mai popular pianist roman - in cel mai bun sens al cuvantului - in detinatorul secretului unei arte suverane. Prin insusirea profunda a textului muzical, Dan Grigore a gasit tonul potrivit pentru seducatoarea naratiune a acestui superb concert, chiar daca Orchestra Nationala Radio condusa de Alexandru Samoila l-a urmarit destul de inegal. Trei bisuri a oferit Dan Grigore publicului entuziasmat, negand parca realismul straniilor timpuri pe care le traim, in care citim in ziare si auzim la radio sau televizor despre Dan Grigore destul de des ca membru al Consiliului National al Audiovizualului si numai de cateva ori pe an ca pianist. Din fericire, Simfonia a V-a de Ceaikovski, urmarita de aceeasi sala arhiplina, avida de acest gen de muzica in care sunt exacerbate sentimentele, a fost condusa atat de dirijor, cat si de orchestra, mult mai ingrijit decat acompaniamentul, amintindu-ne de acele vremuri, nu prea indepartate, in care aveam senzatia ca Orchestra Nationala Radio traieste o noua epoca de aur. Stagiunea care s-a incheiat vinerea trecuta a avut multe concerte valoroase, dar entuziasmul instrumentistilor a inceput sa paleasca, parca, fata de anii trecuti.
2006 este un an fara Festival "Enescu", fara turnee, fara nume foarte mari din strainatate la pupitru sau ca solisti ai orchestrelor, iar toate acestea se simt, indirect, in implicarea instrumentistilor in ceea ce ofera publicului, desi repertoriul este selectionat cu inteligenta si cu atentie fata de toate aspectele pe care le presupune, de decenii, specificul unei orchestre radio, in oricare dintre tarile Europei Occidentale. Daca nu pot fi stimulati material, muzicienilor, ca de altfel oricaror alti artisti, trebuie sa le oferi macar glorie, pentru ca altfel sunt ca superbele flori pe care le ai in jardiniera, le privesti zilnic, dar nu te gandesti ca ar trebui sa le pui apa. Intr-un timp mai lung sau mai scurt se vor ofili.
Orchestrele competitive pe care le avem cu cateva luni inainte de a intra in Uniunea Europeana sunt destul de putine. Si chiar daca ele nu reprezinta "criterii de aderare", ar trebui privite cu mai multa atentie de catre cei care le au in grija, pentru ca intamplarea face ca din tot ceea ce ofera cultura romana, muzica (si alaturi de ea, dansul) este acea arta a spectacolului care nu au nevoie de traducere si care ne poate reprezenta in contexte internationale de top intr-o maniera convingatoare. Iar Orchestra Nationala Radio este una dintre acestea. La inchiderea stagiunii, in loja oficiala se afla Jonathan Scheele, care in pauza s-a aratat sincer entuziasmat de ceea ce auzise. Oameni importanti ai Europei care ne viziteaza tara in interes de serviciu agreeaza ideea ca dupa programul de lucru sa asculte un concert de muzica clasica. Poate ca ar trebui sa privim cu mai mare atentie aceste "particularitati" ale reprezentantilor Europei vestice si sa ne ingrijim de orchestrele noastre cat putem de bine, pentru a putea sa ne asteptam la performante care sa tinda spre acelea care ne uluiesc pe CD-urile marilor case de discuri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
