Nu de mult am vizionat un documentar despre viata unui mare coregraf al Frantei, curtat cu asiduitate de primarul orasului Marsilia, la inceputul anilor '70. Primarul marsiliez dorea pentru opera orasului sau un mare artist, care sa revitalizeze viata culturala a urbei. A facut tot ce i-a cerut renumitul coregraf: locuinta cu standard ridicat pentru acesta, investitii in locatia operei si turnee, retributii pe masura valorii etc. Timp de 26 de ani, Marsilia a fost in competitie teribila cu Parisul in materie de opera si balet.
In aceeasi vreme, scriitorul I.D. Sirbu primea ca drepturi de autor, din partea unui director de mina din Lupeni, 7 kg de carne, pentru punerea in scena a unei piese de teatru! Aceasta este diferenta dintre Romania si Europa! Cuantificata intre orizonturile de asteptare ale omului complex si ceea ce i se ofera pe masura criteriilor sale de satisfactie! Orizonturi de asteptare si criterii de satisfactie inspaimantator de diferite pe scala istoriei!
M-a impresionat aceasta comparatie. Cum intelegea un functionar public aflat in fruntea unui oras provincial european sa revitalizeze viata cotidiana a orasului sau si cat poate sa priceapa un primar actual al unui oras provincial romanesc, din necesitatile cotidiene ale urbei sale? Intrebarea cunoaste acelasi raspuns de peste 500 de ani de civilizatie romaneasca!
Cu siguranta ca 80 la suta dintre primarii oraselor si localitatilor romanesti de azi nu au citit vreodata o carte, dar sa avem si pretentii de fineturi culturale! Primarii Bucurestiului de dupa 1990 sunt construiti pe acelasi calapod. Daca privim comparativ chipul unui primar interbelic sau antebelic bucurestean, a carui prezenta fizionomica si tinuta vestimentara inca reverbereaza in idealurile noastre urbane si fizionomiile mutilate ale unui Lis, Halaicu, Videanu, nemaivorbind de consilierii cu trasaturi de primate esuate, putem deduce dezastrul pe care-l traim spiritual si sufleteste. Orizonturile de asteptare ale coregrafului francez erau in anii '70 mult mai inalte decat poate spera un talentat coregraf roman din zilele noastre. Iar de criteriile de satisfactie, care ofera vietii consistenta visata de orice om complex nici nu poate fi vorba. Ierarhia criteriilor de satisfactie in societatea romaneasca a fost descrisa de N.D. Cocea: bautura, ghiseftul si femeile; acestei "sfinte trinitati" i se supuneau toti puternicii clipei, de la patriarh la ultimul contopist care-si curata negreala de sub unghii cu varful proaspat ascutit al creionului.
Desigur, ramane si o foarte subtire demografie de oameni rafinati cultural, care-si tarasc trauma intre orizonturi de asteptare inexistente si satisfactii visate sau planuite pentru o alta viata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
