Culoare cu simbolistica ambigua, care isi anina in cununa de semnificatii iubirea divina (vezi rasele calugarilor budhisti sau catifeaua cavalerilor Sf. Duh) dar si delirul senzorial ori ratacirea orgiastica (despre Dionysos se spune ca purta straie de aceasta culoare), portocaliul este, in spatiul public, una dintre cele mai disputate culori din ultima vreme. Desi mai pastreaza in cutele sale heraldice si arabescuri demonice (vezi "agentul portocaliu", substanta toxica pe care americanii o aruncasera in padurile Mekongului si care inca mai face victime), el s-a indepartat de semnificatiile primare si a ajuns sa fie sinonim al tineretii, energiei, fortei regeneratoare. Culoare de impact, prin ea insasi, comunicand o fervoare ce poate fi calificata drept stridenta, sau chiar antipatica dar care, in nici un caz, nu poate fi ignorata, oranjul a devenit, gratie evenimentelor din noiembrie-decembrie 2004 din spatiul ucrainean, veritabila lumina a revolutiei inceputului de mileniu, simbol al rasturnarii regimului comunist. Ca putina lume isi mai aminteste ca si alte miscari politice au avut sange portocaliu, asta nu poate decat sa ne cufunde, pe noi, romanii, intr-o stare de melancolie cu vibrari de antracit.
Aparuta la circa 6 luni de la evenimentele ucrainiene, cartea "Même la neige était orange", a fost lansata pe 17 iunie la Paris, in spatiul Maison d''Europe et d''Orient, Espace d''un instant, si a nascut, mult mai mult decat pret de o clipa, ample comentarii si ecouri mediatice, demonstrand nu doar indelebila simpatie europeana pentru ceea ce s-a petrecut in Ucraina, la finele anului trecut, ci si definitiva urcare in istorie a "revolutiei portocalii". Autorul, Alain Guillemoles, este un specialist al regiunii descrise, unde a fost corespondent permanent al AFP in perioada 1995-1996. Trimis special al publicatiei La Croix in rastimpul celor 17 zile de pomina care au schimbat fata Kievului, jurnalistul povesteste si ne face sa retraim (beneficiind de sprijinul alb-negru al reportajului fotografic al lui Cyril Horiszny, la sfarsitul fiecarui capitol, care ritmeaza elocvent istoria) pasnica si vesela revolta populara prin care Ucraina s-a intors definitiv spre valorile Occidentului. Dincolo de lucrurile stiute (detonatorul - care a fost procesul electoral trucat, razboiul dintre Iuscenko si Ianukovici), de peisajele devenite familiare ale protestului jovial, autorul ne aduce in atentie si niste (nu tocmai marunte) semne de intrebare. A fost aceasta tresarire democratica din sanul placidului popor ucrainean si rodul unei manipulari? Care a fost rolul SUA, al Poloniei si al UE? Cum s-au implicat Fundatia Soros si Freedom House (condusa de fost functionar CIA) in stimularea financiara a vietii asociative si in aparitia unei veritabile societati civile ucrainiene? Intrebari care primesc raspunsuri lipsite de nuante tendentioase si care, finalmente, nu aduc nici o umbra peste portocaliul general al zapezii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
