In valtoarea orasului si a agitatiei cotidiene, pe care lumea de azi ne-o recomanda drept "pastila" de normalitate, un pictor inca infratit cu respiratia inmiresmata a pamantului proaspat arat si a crangurilor abia inverzite, ne cheama intr-o "oaza" din inima Capitalei Galeria "Artis" - la o repriza de rasfat vizual. Un mozaic de imagini si culori, de umbre si lumini, de tihna meditativa si de infiorare poetica desprins parca dintr-un univers paradiziac, de care ne-am cam indepartat, dar la care nu contenim, cei mai multi,sa ravnim !
Pictorul se numeste Nicolae Blei. Aproape sexagenar, cu o cariera profesionala de peste 35 de ani, marcata de zece expozitii personale, cu un numar mare de prezente in expozitii de grup si colective si cu lucrari aflate in colectii publice si private din aproape 20 de tari din Europa, Asia, Orientul de Mijloc si America de Nord.
Format sub indrumarea a doi pedagogi faimosi pentru exigenta lor profesionala si orizontul cultural spre care isi indrumau ucenicii - prestigiosii profesori-artisti Ileana Balota si Traian Bradean. Ambii, virtuozi ai desenului si maestri ai compozitiei si ai colorismului. Ceea ce a inraurit decisiv profilul artistic al lui Blei, ca si al altor colegi ai sai de generatie. In intregul ei, creatia picturala a lui Blei poarta aceasta distinctie a optiunilor estetice si stilistice, profund si neabatut atasate traditiei europene si autohtone, in liniile ei barbizoniene, impresioniste si postimpresioniste.
Adept al unei existente patriarhale, ce nu a abdicat niciodata de la practicile si mentalitatile vietii la tara, cu deliciile si asprimile ei, Blei picteaza cu o ravna si o pasiune ce-i innobileaza destinul si crezurile artistice. Toata pictura lui rezuma si ilustreaza, totodata, acest topos si patos genuin, care ii nutreste si ii cardinalizeaza intreaga energie creativa. Un ritual pe care il savarseste dintotdeauna si fara a-l tainui, cu naturalete si cu o voiosie inocenta.
Poate tocmai de aceea tablourile lui, fie ca ne referim la peisaje (dar mai ales la acestea), la naturi statice, ori la fermecatoarele compozitii cu flori, provoaca in privitor acel irepresibil sentiment "al intoarcerii acasa" si al vacantelor la tara din copilarie.
Nicolae Blei are si astazi ceva din firea taranului razbit, cu patima incrancenata, mestesugit tinuta in frau, cu care trudeste, iscusit si gospodareste, as zice, in fata sevaletului si "la coada" penelului. Dar mai are si molcomia cugetatoare a omului inteleptit si cu frica lui Dumnezeu. La stransoare, cu clientii nazurosi ori cu niscaiva vecini sau fartati breslasi mai hatri sau rosi de pizma, Blei se chiteste in grimasa unui zambet rabduriu si a unei priviri iscoditoare, luand infatisarea negociatorului versat, dar sub panasul impaciuitoarei lui bonomii pragmatice.
Acest portret sui-generis al pictorului, altfel un nume de succes in lumea iubitorilor de arta, nu se vrea decat consacrarea unui model onest de conduita artistica, de compatibilitate si de consecventa cu propriile idealuri estetice, dar si cu statura sa culturala si morala.
Nimic rau in toate acestea. Faptul ca in pictura lui Nicolae Blei coexista, printre altele, fie numai si intr-o ipostaziere uneori epigonica, toate exercitiile de frumos si admiratie in duhul carora ne-am nascut si am crescut: muncelele pastorale, colnicele agreste si catunele ancestrale ale lui Grigorescu, crangurile, padurile de fagi si marginile de sat andreesciene, florile si ulcelele de lut smaltuit ale lui Luchian si Petrascu, iernile si sordidele mahalale de provincie ale lui Tonitza reprezinta doar imprejurarea fericita ca in spiritul contemporan dainuie nu doar o viziune desueta a unei nostalgii panteiste. Ci chiar alternativa sensibila si luminoasa ca arta isi conserva natural samburele valoric, atunci cand excesul experimentalist osteneste si luneca in ratacire si vacuitate. In acest sens, pictura lui Blei nu poate fi desueta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
