Ziua era atat de calda, incat pietrele se ascundeau sub iarba, in vreme ce iarba adia singura, fara vreo boare de vant. Era cam ca in "Moartea caprioarei", doar ca nu se auzea in departare vreun bubuit de pusca. Totul era neclintit.
Deja trecusem intr-a cincea, ma simteam intrucatva aproape barbat - aveam de-acum profesori si nu doar o 'tovarasa invatatoare'. Chiar daca mai purtam inca pantaloni scurti cu bretele, incepusem uneori sa imi ridic subriorile in fata oglinzii, in asteptarea firicelelor de par care, imi spuneau verii mei mai mari, imi vor arata ca incep sa devin barbat. Imi petreceam vacantele undeva la nord de Targoviste, intr-un sat strajuit de un platou inalt si ciudat de neted, numit de localnici "Dealul Feciorului". La capatul sau un tumul ascunde si astazi un mormant, probabil preistoric - dar oamenii din sat pur si simplu spun, repovestind in felul lor povestea "stejarului din Borzesti", ca acolo s-ar afla osemintele unui baiat spanzurat intr-una din invaziile tatare ale evului mediu. In dreptul mormantului, in vale, intr-o curte prin care gainile cautau sa se ascunda sub tufele de ruzinci de la garduri, cat era vara de lunga se afla chiar in mijlocul curtii un scaun cu speteaza inalta. Scaunul era locul de truda al lui Pantelica. Noi, ceilalti copii de sub "Dealul Feciorului" ne terminasem micile treburi casnice - ca de pilda sa strangem cate un cos de iarba, pe care o tocam si o amestecam apoi cu malai si o mana de nisip ud, ca sa hranim ratele si gastele curtii. Pantelica avea insa un alt fel de munca - noua ni se parea mult mai grea. Tatal lui, un lautar celebru din partea locului, lasase cu limba de moarte ca fiul sa-i urmeze in cariera. Drept care, cu o palarie de pai pe cap, Pantelica tragea zilnic cateva ore de foalele unui acordeon imens, mai mare decat multi dintre noi, fara sa reuseasca nicicum sa cante in acelati timp la clape si la basi. Mai in spate, maica-sa, o tiganca bine facuta cu gura numai aur (insa numai la propriu) isi vedea de treburile casei, dar cand acordeonul nu se mai auzea, se ivea grabita cu o mana de jordii din salcie; pe Pantelica il altoia asa, de control, in vreme ce pe noi ne alunga cu injuraturi si blesteme ca-i tulburam baiatul de la invatatura. Pantelica isi relua suspinele si oftatul acordeonului, iar noi o tuleam la scaldat. Cand il mai tachinam - "hai mai Pantelica cu noi", ne raspundea incercand sa-si ascundea neputinta sub tainele muzici: "nu pot ma, ca ma chinuie diejii asatia".
In ziua de care pomenisem, Pantelica nu se ivise pana tarziu, dupa pranz, in curte. Avea musafiri - venise un cumatru de-al tatalui, muzicant si el. Trebuia gasita o solutie - bietul baiat nu se putea descurca nicicum cu acordeonul. Dupa vreo jumatate de ceas, s-au pus de acord. Cumatrul si colegul de taraf al tatalui a plecat cu mostenirea cu clape sidefii si optzeci de basi a baiatului - totodata instrumentul sau de tortura, lasand insa altceva in loc. Prietenul nostru n-a venit nici atunci la scaldat. S-a ivit in mijlocul curtii cu un fel de trompeta mare, argintie si cu multe clape. "Am saxafon, ma!" s-a sumetit el catre noi, peste gard. S-a asezat pe acelasi scaun cu speteaza mare din mijlocul curtii, si-a umflat obrajii si a pufait o serie de sunete care ne-au starnit rasul. Dar dupa o saptamana, "saxafonul" lui Pantelica se auzea pana departe, umpland arsita din sat cu franturi de melodii populare sau cu fantasmele sale de copil, singur in mijlocul unei curti.
Cand Pantelica a cantat peste inca o saptamana "Hora Miresei", a plouat. Nenea Ion, un vecin, s-a uitat catre culmea dealului, a ridicat capul si a ras cu ochii in ploaie, zicand: "uite ba, si-a gasit Feciorul mireasa si-acum se bucura!". De atunci, din cand in cand, dupa vrerea lui Pantelica, ne adunam - copii sau oameni in toata firea, la gardul sau, ascultandu-i muzica plina de ritmurile care anuntau un lautar de mare viitor. In soare, priveam "saxafonul" lui Pantelica, in vreme ce el canta, fara sa ne bage in seama acolo, sub culmea Dealului Feciorului. Stratul argintat disparuse si instrumentul, destul de vechi, era atacat de cocleala, dar noua ni se parea ca el este de fapt din aur.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
