Sunt putini si fascinanti artistii care lucreaza cu imaginarul in regim de viitura, cu unda de miracol ce aduna toate detritusurile vietii cotidiene pentru a le transfigura undeva, la barajul solid pe care-l pun banalului de zi cu zi. Ion Bitzan a fost un astfel de "Midas" care ne-a parasit in 1997, iar Constantin Petraschievici, cu aproape un sfert de veac mai tanar, s-a cheltuit pana in 2002 pe suvoaiele de creativitate ale bricolajului din arta obiectuala.
Prietenia si generozitatea au fost bugetul productiei artistice induiosatoare de desene, acuarele si arta obiectuala textila a lui Constantin Petraschievici (1950-2002). Deambularea artistica a lui Costica prin tot Bucurestiul de prieteni, dar si la Slatina, unde primise repartitie in industria textila, sau in Iasul liceului sau de arta, a insemnat o forma de contestare a "normalitatii" carcerale de atunci. Nepoftitul noptatec cu chitara, cu straturi de haine si accesorii multicolore, cu ravase lubrice grafiate in penita si tusuri roz, cu vietati si ierbare din carpe sau scobitori vopsite prin buzunare, a operat cu un alibi perpetuu contra saraciei, cel al humorului dedicat prietenilor.
Costica Petraschievici manufactura din ate, sfori si stambe altoiuri stupefiante si incrucisari de regnuri, de predilectie botanic cu domestic. Prin conditia sa boem-nomada prefera miniaturizarea, dar atunci cand a avut tihna a migalit cativa metri de vrejuri cu bostani grei si pastai din doc vopsit pretios, care s-au plimbat, prin garari temporare, intre cunoscutii artistului. Costica a fost, in desenele sale, licentios cu perdelute liliachii, ironic fara vreo anxietate, anapoda cu candoare, frondeur fara resentimente. Petraschievici s-a constituit drept un scamator tandru al regnului domestic, el care n-a avut decat in ultimii ani de viata o locuinta cuviincioasa. Cu faciesul si statura unui mujic gata sa plesneasca armonica, cu rasul sau galgaitor, Petraschievici a dat viata unor catehisme dadaiste si magrittiene in mici obiecte impecabil finisate.
Costica Petraschievici a "performat" artistic cu propria existenta, exclusiv sub ochii prietenilor, a lumii de vernisaje marginalizate .Ofrandele nesfarsite ale lui Costica, din mici productii grafice sau textile, au constituit o expozitie "in progress" rasfirata in locuinte bucurestene, la prietenul doctor de la Focsani si, spre final, in Iasi. Costica a fost fara dubiu o enzima de libertate nastrusnica, total gratuita, care a marcat campul comunicarii artistice, cel putin in generatia 80 a artistilor plastici din capitala. In ultimii ani de viata, Costica s-a intors la Iasi, unde a fost secondat, cu multa intelegere, de artista Mariana Stratulat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
