In 1970 Peter Jacobi (n. 1935), unul din cei mai cunoscuti sculptori din generatia bogata in nume celebre care debutase la inceputul anilor ?"60, se afla la Venetia, unde expunea la Bienala. Alege libertatea si se stabileste in Germania, unde face o cariera artistica remarcabila. Deschide expozitii personale in mai multe muzee mari ale lumii. Dupa 1990, expune la Bucuresti, Timisoara, Sibiu, Craiova, Bistrita.
Dincolo de materialele traditionale, nobile sau nu, ale sculpturii, de cele neconventionale, fotografie sau imagine virtuala, cu care lucreaza de peste 20 de ani, materia prima a artei lui Peter Jacobi este timpul. El lucreaza cu, asupra si poate, mai ales, impotriva timpului. Jocurile memoriei - amintire, uitare, rememorare, comemorare - alimenteaza parcursul coerent al unei activitati in care sculptura, fotografia, imaginea virtuala se afla intr-o relatie de complicitate.
Ca sculptor, Peter Jacobi continua sa creada in "limba perfecta" a geometriei. Ca fotograf, descopera in anii ?"80 mormanele de ruine de la marginea oraselor germane, dealuri pitoresti acoperite de vegetatie pentru privirea inocenta, de fapt semne disimulate ale ultimului razboi. Sunt monumente involuntare unde timpul devine vizibil. Exista aici o dialectica a vizibilului si a ascunsului, a prezentei si absentei, la care Peter Jacobi s-a dovedit extrem de sensibil.
Descoperirea trecutului aduce, pentru Jacobi, o impacare cu determinari mai vechi ale sculpturii. Sculpturii i se ingaduie din nou sa semnifice si dincolo de sine. Monumentul, actul comemorarii, i se reveleaza ca necesar, cu functia sa de dispozitiv social menit sa impiedice uitarea. Sculpteaza sau imagineaza pe calculator memoriale, fotografiaza morminte - ale lui Enescu, Apostu, Cioran, Eugen Ionescu, Voronca si altele. Fotografiile vechi din colectia lui Jacobi, punct de pornire a numeroase (pre)lucrari, alcatuiesc un discurs melancolic, un original "memento mori". Frumoasele doamne de altadata, dintr-un Bucuresti de mult disparut, cu surasul incremenit pe buze, travestite pentru o perpetua sarbatoare galanta, un fel de figuri de ceara din Musee Grevin, evoca mai mult funebrul decat viul. Travestiul insusi e iluzie si deliciu al decadentei. Printr-o rasturnare paradoxala, copia exacta a viului, ca e fotografie sau mulaj, nu reproduce neastamparul vietii, ci contrariul lui.
Ultima expozitie de anvergura a lui Peter Jacobi, intitulata Palimpsest, a avut loc in 2002 la Muzeul National de Srta bucurestean.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
