Pianistul

Multe zile dupa ce l-au gasit complet ud si inconstient pe o plaja din Sheppey, nimeni nu a putut spune nimic despre el. Tanarul nu vorbea absolut deloc, deci nu-i stiau nationalitatea, nu avea la el nici macar un singur obiect de identificare in afara hainelor, tot ce puteau sti medicii si politia era varsta - in jur de 20 de ani - si figura lui pe care au afisat-o in toata Anglia, in speranta ca l-ar putea recunoaste cineva. Acest lucru insa nu s-a intamplat. La spital, asistentele si medicii i-au dat o hartie si un creion in speranta ca va scrie in vreo limba a pamantului ceva, orice, pentru ca ei sa mai castige un indiciu. Singurul lucru pe care l-a asternut pe hartie a fost un desen. A reprodus destul de amanuntit... un pian cu coada. Medicii l-au dus apoi la orga din capela spitalului si l-au asezat in fata ei. Nu mica le-a fost mirarea cand tanarul amnezic a inceput sa cante fragmente din Ceaikovski, apoi cateva melodii pop printre care si o melodie a Beatlesilor. A fost de ajuns pentru presa, au inceput speculatiile: daca a fost gasit in frac si a desenat un pian, instrument la care stie si sa cante, este probabil un pianist, dar de unde vine, precis e celebru, e blond, probabil ca este nordic, ce face atunci in Anglia, care e viata lui? Specialistii care au ascultat inregistrarea cu ceea ce cantase la pian au spus ca da, tanarul stie sa cante, dar ca nu este nici pe departe un virtuoz. Fiindca nu stia cum il cheama, presa i-a gasit repede un nume, i s-a spus "Piano Man", iar portretul lui a aparut pe prima pagina a tabloidelor din Marea Britanie cu anuntul: "Daca cineva il cunoaste pe acest om, sa sune la...", urma un numar de telefon verde. Mai mult de 1.500 de persoane au sunat pretinzand ca l-ar cunoaste: o suedeza a spus ca il recunoaste pe sotul sau, un pianist disparut, un altul a spus ca e vorba de un muzician ceh, Tomas Strnad (acesta din urma, sarmanul, trebuind sa apara la televiziunea ceha pentru a dezminti zvonul ca ar fi vorba despre el). Toate eforturile s-au dovedit zadarnice, iar tanarul a fost mutat intr-un azil psihiatric unde expertii l-au diagnosticat cu aritmie si amnezie. Si pe plan international, aceeasi poveste: nimeni nu-l recunostea si, in ciuda notorietatii sale in mass-media si a eforturilor politiei din multe tari europene, identitatea sa nu a putut fi stabilita.

Timp de patru luni tanarul pianist amnezic, gasit pe plaja din Sheppey, asa fara identitate cum era, ajunsese mai cunoscut ca premierul Marii Britanii, pana intr-o zi cand memoria a parut ca ii revine brusc. El a marturisit unei asistente ca il cheama Andreas Grassl, este german, locuieste impreuna cu parintii sai la o ferma din Prosdorf - Bavaria, ca se declara homosexual, ca mai are doua surori si ca este un om obisnuit. A reconstituit impreuna cu medicii odiseea sa: fusese angajat la Paris, dar isi pierduse slujba, in plus, prietena il parasise, ajungand astfel deprimat si fara bani in Kent unde incercase sa se sinucida. Bine, bine si amnezia? El sustine sus si tare ca nu s-a prefacut, ca intr-adevar nu isi amintea nimic din viata lui pana in acest moment, cand si medicii remarcasera ca isi revenise cam prea bine.

Societatea engleza s-a inflamat si l-a acuzat de impostura, englezii erau convinsi ca inventase toata povestea cu amnezia pentru a sta la caldura si la adapost, cu mancarea asigurata intr-un spital, pe banii lor de contribuabili la sistemul de sanatate. Psihiatrul Oliver James declara pe atunci pentru The Guardian: "Poate ca acest tanar nu este bolnav atat de grav pe cat credeau medicii la inceput, dar fara indoiala cunoaste tulburari de personalitate. Nu poti juca atatea luni o astfel de comedie fara sa fii un pic ticnit". Ca le cunostea, nu era nici un dubiu, fusese angajat al unui spital psihiatric din Germania! Era priceput la limbi straine, dar era privit ca un arogant de catre colegi. Isi dorise cu ardoare sa devina celebru si milionar. Ar fi recurs la orice pentru asta: scrisese zeci de scrisori unor personalitati ca Bill Gates sau Robbie Williams, incercase de mai multe ori sa apara in concursuri si emisiuni de televiziune, dar daca pe multimilionarul care a reinventat computerul nu l-a putut prinde in plasa, s-a gandit ca presa e mult mai usor de pacalit.

Va intrebati probabil cum de parintii sai nu l-au recunoscut din pozele difuzate la televizor. Incredibil, dar nu l-au recunoscut. Ei il stiau la munca in Franta si vorbeau cam o data pe luna cu el, asa ca nu prea au fost atenti atunci cand s-au difuzat fotografiile. Isi aduceau aminte vag de anunt si, sarmanii, au marturisit candid ca baiatul lor isi schimbase frizura, culoarea parului si ca nu mai purta ochelari, deci l-ar fi recunoscut numai daca ar fi fost atenti. L-au dat disparut de-abia cand a trecut o luna, iar la telefonul fiului lor nu mai raspundea nimeni. Andreas Grassl a parasit Londra pe 20 august 2005, lasand o paguba pentru spitalizare de 27.000 de euro, pe care n-a platit-o nici pana in ziua de azi. Tatal lui a sustinut cu insistenta ca baiatul lui poate fi nebun, dar nu este un impostor, ca era cu adevarat amnezic atunci cand l-au gasit.

A dorit sa devina faimos prin orice mijloace, dar s-a folosit de cea mai lesnicioasa cale: mass-media. A fost convins ca o va fenta si a avut dreptate: s-a reintors in Germania celebru si a inceput sa scrie articole satirice despre Britney Spears si Franz Beckenbauer. I s-au oferit 75.000 de euro pentru un interviu... Daca nu s-a putut altfel, si aceasta celebritate tot celebritate e! Adaptand cazul la realitatile noastre, atentie la Magda Ciumac!