De douazeci si cinci de ani, Alexandru Roseanu roboteste, aproape nestiut de nimeni, la ghergheful sau, printre ite si betele de lanuri si bumbace colorate, visand sa impodobeasca lumea cu neasemuita nalucire imagistica a paretarelor si covoarelor sale. Din 1982, a frecventat mai mult saloanele colective de arte decorative si targurile de arta.
Prima expozitie personala de tapiserie si-a alcatuit-o abia in 2004. In iunie 2006, Galeria "Orizont" adaposteste cea de a doua expozitie personala a artistului, intr-o etalare mai consistenta si mai relevanta de compozitii parietale, tapiserie si pictura, menite sa-i clarifice personalitatea creativa si orizontul stilistic ce si l-a configurat.
Tentativa de emancipare fata de conditia de uvrier in folosul altora in care s-a complacut pana nu de mult, ce l-a facut sa exclame la vernisaj ca, in sfarsit, acum se simte si se comporta ca un artist!
Asadar, o cariera relansata relativ tarziu, dar in forta si cu o motivatie mult mai conforma cu radicalismul evolutiilor recente din societatea romaneasca. Alexandru Roseanu si-a intemeiat propriile cadre institutionale apte sa-i valorifice potentialul creator si propria oferta artistica. Fapt care i-a decrispat energiile si entuziasmul si i-a eliberat tonusul poetic.
Arta sa si-a redobandit astfel autenticitatea si timbratia originalitatii. Artistul insusi si-a recapatat increderea in propria vocatie, fara ca prin aceasta intoarcere la "dragostea dintai" si la uneltele sale sa piarda din vedere tintele mercantile ale indeletnicirii lui.
Tapiseria, arta costisitoare si laborioasa, este destinata prin natura ei confortului luxuriant al unei comunitati elitiste. Asa a fost de cand lumea si pamantul! Artistul decorator in materiale textile este un creator de bunuri de folosinta, ce-si reclama ambiante pe masura si rosturi estetice ce personalizeaza un anume model de civilizatie.
Alexandru Roseanu incearca sa recupereze simbolic, prin initiativele lui artistice si manageriale din ultima perioada, aceasta infailibila ecuatie a predestinarii artei careia i s-a dedicat cu atata pasiune si pricepere. Dar este, totodata, constient si de irepresibila tentatie a exercitiului platonic, caruia artistul trebuie sa-i raspunda cu credinta cu care ar savarsi un ritual.
Expozitia de la Galeria "Orizont" probeaza in termeni exemplari tocmai o asemenea disponibilitate a artistului de antrenare a starii poetice nepervertite. Este motivul pentru care majoritatea lucrurilor apartin unui gen si unei preocupari adiacente - pictura. O experienta relativ insolita in cariera acestui artist, care ii permite sa isi puna in valoare mai direct si mai sensibil apetitul pentru savorile cromatice si, cel mai evident aspect, rafinamentul constructiv cu forme ce solicita rigorismul scientist extrem (geometrii spatiale sau plane in arhitecturari libere inchipuind simboluri anatomiforme, religioase, astrale, minerale, geomorfe etc.).
Dar totul este dezrigidizat de abilitatea pedant studiata de a modela efectele de lumina. Artistul imagineaza constructii caleidoscopice, in care lumina trece de la registrele grave, impastate pana la saturatia minerala (adesea, aplica culoarea pe suporturi ingrosate sau vibrate in suprafata, sporind astfel dinamica luminii in ansamblul conceptului plastic), pana la dilutiile transparentizate in diafane ecrane de nuante si tonuri in ton. Piesele de rezistenta in acest exercitiu virtuoz sunt cele cateva Rasarituri, Spirala (in game de rosuri, oranjuri si galbenuri), dar mai cu seama cele doua compozitii intitulate Dezordine (in tonuri de rosu si verde), de o mare concentrare expresiva in discursul cromatic pe fundalul unor concepte compozitionale, de un decorativism bine sustinut, realizate cu mijloace descriptive extrem de sumare, dar ingenios ritmate in suprafata panzei.
In general, artistul creeaza impresia ca totul este un joc. El transmite aceasta frenezie imaginativa privitorului, care ii accepta provocarea. De aici, fluxul sensibil al acestor tentative picturale, care nu reprezinta insa altceva decat alternative vremelnic transpuse in alte tehnici si materiale a ceea ce, mai devreme sau mai tarziu, vor fi tot tapiserii. Pentru ca Alexandru Roseanu traieste si viseaza, in tot ceea ce face, in duhul si savoarea tactila a tapiseriei, ca intr-o matrice originara ce-i nutreste si ii motiveaza destinul creator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
