I
Bucharest Financial Plaza, Calea Victoriei. In fata intrarii, un Icar semnat de Gh. Iliescu-Calinesti. Aici nu te joci. Miroase a bani multi. Control la poarta si la sange. Doar cu buletinul. Intrare cu cartela. Se trece prin turnicheta, va rog! No camera, please! De-o parte si de alta a haului ce se casca-n sus, marmura placata din greu. Pe distanta dintre cei doi pereti mananci o paine. Aici, in disonanta cu enormitatea buildingului, si-au gasit loc tablourile semnate Irina Iosip. Par mici. Dar sunt mari pe dinauntru. Si se misca lejer. Cu toate ca adopta teme fixe, cu detalii sau initiative semantice precise, pictura ei are o functionalitate dinamica. Nu ramane in titlul impus al genericului, inspirat dintr-un ciclu de tablouri, MetaMorphosis (desi, mai corecta ar fi fost etimologia cu "polys" si "morphos"!), ci transcende cadrul. Urias, intolerant, nemuritor si rece, care, in mod normal, ne-am fi asteptat sa striveasca pictura. Si, totusi, nu. Pentru ca amestecul sensibil, distilat, de paduri albe, costise abrupte, campuri cu maci, vase cu primule, balerine odihnindu-se ori anotimpuri esentializate - exista, deci, un polimorfism cert - ar putea functiona ca o terapie a purificarii spatiului supracerebralizat al ordinii aproape cazone din aceasta lume a finantelor. O metanoia volatila. De aceea, nimic nu ne opreste sa visam ca energiile catharctice din tablourile expuse ar putea schimba nu numai cash-flow-ul, ci si gandirea geometrica, insensibil de cifrica, a bancherului.
O "metamorfoza" a mintii.
II
Doi pasi mai departe, In buza cheiului. Cladire veche din Piata Natiunilor Unite. Acolo incepe Calea Victoriei. Bulina rosie. Usa mare, de fier forjat. Amestec insolit de oferte. Locuinte. Birouri de management. Cabinete de avocatura. Frizerie, coafura, cosmetica, masaj corporal - La Adina si Valerica. In sfarsit, galeriile IRECSON. In hol, drept in fata. Din stanga si din dreapta, din apartamente, sosesc valuri uriase de mirosuri casnice. Predomina friptura de miel la tava. Spatiul expozitiei scapa asaltului olfactiv. La parter, Gabriel Cercel. Un exotism vitalist, surprinzator si eclatant, orientat pe trei directii: nuduri - un aliaj subtire de Gauguin si Chagall, peisaje - de o simplitate a fabulosului foarte exacta si studii de zbor - pasari-pesti iesite din axolotul lui Cortazar sau din imagistica folclorica africana. Intr-o cromatica incandescenta. Un mod indraznet de a potenta exotismul. Nonsalanta dezarmanta a visarii. Genuinul navalnic al viziunilor este ponderat de ingenuitatea autorului, care, cu mainile la spate, ca un scolar ascultator, ofera relatii timide. La etaj, Ruxandra Stefana Munteanu. Impurpurata in obraji, ca si tablourile ei. Personajul central este femeia-Leda florala (un singur tablou sugereaza cuplul, dar acolo barbatul este cu capul in jos!). Chipul oval, cu "rezonante" Pogany, se desprinde mereu din gatul involt al lebedei si se transforma intr-o floare elicoidala. Care se deschide in forta culorii. Interregn surprins in exces de gratie. O lume ce se descompune si se recompune in spirala continua. Un artist care umbla cu oglinda dupa el.
La iesire, in hol, ramasese doar urma mielului copt.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
