La o zi dupa ce, pe 24 august 1980, ambasadorul sovietic la Varsovia, Boris Aristov, transmitea Moscovei stirea alarmanta ca viceprim-ministrul Mieczyslaw Jagielski negocia cu Lech Walesa si ceilalti lideri grevisti ai "Solidaritatii", Biroul Politic al PCUS insarcina in secret o comisie condusa de Mihail Suslov - membru cu vechi state de serviciu al Biroului Politic si Secretariatului - cu formularea punctului de vedere sovietic asupra masurilor necesare a fi luate pentru solutionarea crizei poloneze. La numai trei zile de la constituirea sa, Comisia Suslov producea un memorandum si o rezolutie a Biroului Politic care autoriza ministerul sovietic al Apararii sa aduca la nivelul pregatirii de lupta, pana pe data de 29 august, orele 6 dupa-amiaza, trei divizii de tancuri (una din districtul baltic, doua din districtul militar bielorus) si una de infanterie motorizata (din districtul militar transcarpatic) "pentru a forma un grup de forte in caz ca asistenta militara este acordata Republicii Populare Polone". In cazul in care situatia social-politica se deteriora si mai mult in Polonia, ministerul sovietic de resort era imputernicit sa sporeasca acest grup cu alte 5-7 divizii. In total, se avea in vedere mobilizarea a cca 100.000 de militari rezervisti si 15.000 de vehicule (25.000 de militari rezervisti si 6.000 de vehicule in prima etapa, 75.000 de militari rezervisti si 9.000 de vehicule in a doua etapa).
Documentele atesta intentia sovieticilor si a unei parti din aliatii sai din Tratatul de la Varsovia de a facilita autoritatilor poloneze, prin desfasurarea unor exercitii militare, instaurarea legii martiale. Programate a se desfasura incepand cu data de 8 decembrie 1980, exercitiile erau menite sa ofere fortelor militare si de securitate poloneze, prin prezenta a patru divizii sovietice, doua cehoslovace si una est-germana, un sprijin "fratesc" in vederea introducerii guvernarii militare in Polonia. Daca aceste forte s-ar fi dovedit insuficiente, intr-o faza ulterioara, alte 14 divizii ale Tratatului (unsprezece sovietice si trei est-germane) ar fi urmat sa intre in Polonia ca "intariri".
Chiar daca admitem cifra efectivelor avansata de colonelul Ryszard Kuklinski - unul dintre ofiterii Statului Major General cu un rol de prim ordin in elaborarea planurilor legii martiale si "cartita" a CIA-ului de la inceputul anilor '70 pana la defectiunea sa din noiembrie 1981 - tot am avea de a face doar cu o jumatate sau o treime din efectivele apreciate ca necesare pentru invazia Poloniei.
Toate acestea nu fac decat sa intareasca concluzia existentei unui scenariu interventionist limitat, in doua etape distincte: intr-o prima faza, o forta militara limitata numeric trebuia sa sprijine autoritatile poloneze in impunerea legii martiale; in cazul nedorit in care aceasta esua si situatia in Polonia ar fi scapat de sub control, se declansa cea de a doua faza, centrata pe o interventie de mai mare anvergura.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
