Rar reuseste un film de la primele secvente sa instaureze in inima spectatorului un sentiment atat de intim, dublat de o curiozitate atat de profunda, precum Obaba, ecranizare a bestseller-ului spaniol Obabakoak, semnat Bernardo Atxaga.
Cu o imagine care iti taie rasuflarea (realizata de Javier Aguirresarobe) si o muzica lirica, insinuanta (semnata Xavier Capellas), insotind tandru povestea cu acorduri de chitara, pian si viola, filmul incepe cu un drum ce se prelungeste, frisonant si initiatic, in destinul eroinei, schimbandu-i viata.
Lourdes e o profesoara tanara, convinsa ca lucrul la proiectul de diploma - un film documentar despre viata unui orasel izolat - va fi pasionant, poate chiar palpitant, insa nu poate banui ca acesta ii va schimba viata. De la bun inceput, drumul spre Obaba are un aer fantomatic si este presarat cu o serie de aparitii stranii. Filmul jongleaza confortabil cu elementul suprarealist, introducandu-l in cheie perfecta in poveste din primele secvente - Lourdes inainteaza in noapte pe o sosea luminata din timp in timp de flash-uri, iar intunericul dens e aproape palpabil. La un moment dat, ea se opreste in dreptul unui barbat impozant, aparut brusc, care poarta pe umar o soparla sclipitoare ca smaraldul si care ii spune ca pana la Obaba mai sunt exact 87 de curbe. Lumea pe care femeia o intalneste acolo se constituie intr-un labirint de interogatii, iubiri secrete din trecut, amintiri dureroase, enigme, morti tragice si fapte inexplicabile. Obaba, cu locuitorii sai mandri si interiorizati, care nu permit intruziunea strainilor in intimitatea lor, i se arata lui Lourdes fara a i se dezvalui, iar ea devine din ce in ce mai intrigata, fiind cucerita progresiv de acest univers ermetic.
Maniera clasica in care este realizat filmul - un curaj si o excentricitate fata de naratiunile aglomerate de azi - rezoneaza perfect cu ritmul interior al istoriei personale a fiecareia dintre noile cunostinte ale lui Lourdes. Optimistul Miguel, care ii implineste bucuria de viata, blazatul Esteban, care a renuntat de mult la romantismul ce il inflacara cand primea scrisori pastelate de la o necunoscuta blonda, misteriosul Ismael, un fel de sef neoficial al comunitatii, resemnatul Tomas, care ingrijeste soparlele cu o devotiune neclintita, suspicioasa Begona, sora lui, care povesteste istorii tragice, si ciudatul Lucas, traumatizat de moartea surorii sale, alcatuiesc un univers caracterizat de secrete si recluziune, amintindu-ne cat de dificil este sa cunosti cu adevarat un om si cata tristete poate ascunde o fatada de indiferenta si tacere. Jucat delicat, povestit liric, filmat intr-o lumina blanda, aurie, dozata ca o discreta reflectare a misterului din oras, Obaba este un film atipic, original si captivant, contrazicand cu fiecare cadru frenezia practicata chiar in povestile de dragoste de azi. Dincolo de traiectoriile pasionante ale personajelor, filmul tranzactioneaza degajat cu spaima, superstitia si inexplicabilul, dar si cu tandretea si emotia, constituindu-se intr-un apel nostalgic la vremea in care era timp pentru amintiri si nuante, pentru gesturi lente si atitudini atent elaborate, toate confirmand nevoia constanta a omului de-a visa si de-a se simti liber.
Obaba, taramul ascuns/Obaba Productie Spania-Germania, 2005. R: Montxo Armendariz. Cu: Pilar Lopez de Ayala, Juan Diego Botto, Barbara Lennie, Eduard Fernandez, Peter Lohmeyer, Mercedes Sampietro, Hector Colome, Pepa Lopez, Lluis Homar. Distribuit de Transilvania Film. Premiera: 28 iulie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
