Purtand in loc de coarne crengi cu flori
Turma de cerbi trecea prin amintire
Si ochiul meu, care acum o vede,
Nu se formase inca s-o admire.
Deci fara martori, ca un gand, treceau
Atat de lin ca nu clinteau vreun ram
Si nu sfarseau de-a trece-n timp ce eu,
Cazand din varsta-n varsta, ii priveam.
Pasari dormeau pe fruntea lor in crengi
Si-n lunecare gangureau usor,
Fara sa se trezeasca, dar simtindu-mi
Prezenta tulburata-n viitor,
Cum ii asteapta pretinzand dovezi,
Cum ii contempla fara sa ii creada
Ca poarta-n frunte crengi cu flori si trec
Prin nefiinta fara de tagada.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
