Incheiat in seara de 28 martie, Festivalul International de Chitara gazduit de Studioul de concerte "Mihail Jora" al Radiodifuziunii a adunat pe scena in noua seri de festival chitaristi romani si straini care au putut fi ascultati in nu mai putin de sase recitaluri si trei concerte cu Orchestra de Camera si Orchestra Nationala Radio.
Organizat pentru a treia oara la Bucuresti (desfasurandu-se o data la doi ani), evenimentul a beneficiat si de aceasta data de sprijinul Fundatiei romane de chitara, conceptia si coordonarea festivalului fiind semnate de Nicolae Costin, Mioara Basca, Carmen Dinca Parvan si Carmen Vladescu
Concertul asupra caruia ma voi opri este cel dirijat de Ilarion Ionescu-Galati, un specialist al programelor spectaculoase, care a ales pentru seara sustinuta alaturi de Orchestra Nationala Radio Fantezia Huapango de Moncayo, Concertul pentru chitara, bandoneon si orchestra de Piazzolla si Suita a II-a pentru orchestra de jazz de Sostakovici.
Asa cum ne-a obisnuit, Ilarion Ionescu-Galati stie sa-si farmece publicul nu numai prin alegerea unor piese pline de culoare, ci mai ales prin maniera eleganta in care ghideaza respiratia fireasca a instrumentistilor, dispusi - in majoritate - sa dea ce au mai bun. Orchestra Nationala Radio imbogatita cu saxofoane, acordeon, chitara, pian (si nu numai) a sunat cald, colorat, atat in lucrarile strict simfonice, cat si in formula redusa, de acompaniament.
Chitaristul grec Costas Cotsiolis si bandoneonistul Peter Soave au sustinut partitura solistica a serii intr-un concert atipic, cu lungi fragmente cadentiale, care puneau in evidenta timbralitatea de multe ori straina de lumea muzicii clasice a combinatiei chitara - bandoneon. De altfel, muzica lui Piazzolla este atat de inselatoare, incat aparenta ei popularitate poate parea uneori ca fiind extrem de stranie si uneori chiar greu de inteles.
Toate acestea devin valabile mai ales in cazul unui public venit in mod special pentru festivalul de chitara (jumatate din locurile salii au fost ocupate de spectatori care si-au luat abonament special pentru acest festival) a carui lipsa de familiarizare cu concertul ne aminteste de primele editii ale Festivalului "Enescu" reluate la Sala Palatului la finalul anilor 90, aplauzele intre partile suitei sau concertului fiind greu de stavilit. In final, daca omului ii place... In America nici macar nu ar fi jenant.
Primul concert al festivalului a fost sustinut de Orchestra de Camera Radio dirijata de Horia Andreescu si avandu-i ca solisti pe Ionut Zamfirescu si Aniello Desiderio, in deschidere publicul putand asculta in prima auditie absoluta un Concert pentru chitara si orchestra apartinandu-i compozitorului roman C. Stefanescu-Patrascu, restul programului fiind familiar iubitorilor chitarei clasice (Concertul in re major pentru chitara si orchestra op. 99 de Castelnuovo-Tedesco si Fantezia pentru un gentilom pentru chitara si orchestra de Rodrigo). De-a lungul intregii saptamani, in recital au putut fi urmariti Stan Zamfirescu, Aniello Desiderio, Costas Cotsiolis - cel mai important invitat strain al festivalului -, tineri laureati romani ai concursurilor internationale, Eos Guitar Quartet, Duo Melis, Ionut Zamfirescu si Maxim Belciug (secondati la flaut de Ion Bogdan Stefanescu). Concertul final a fost sustinut tot de Orchestra de Camera Radio, asa cum am mai spus, mult mai solicitata in aceasta stagiune decat in anii trecuti, ceea ce s-a simtit in repetate randuri in sonoritatea ei, la concertul de inchidere dirijor fiind italianul Gian Luigi Zampieri, iar solisti Stan Zamfirescu in Concertul din Aranjuez pentru chitara si orchestra de Joaquin Rodrigo si Duo Melis intr-un interesant aranjament al Concertului pentru doua mandoline si orchestra de Vivaldi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
