La Casa Melik din strada Spatarului nr.22, unde se afla deschisa colectia Serafina si Gheorghe Raut, parea sa se profileze un eveniment: o expozitie de desene Theodor Pallady.
In principiu, se vizau lucrari din colectia Raut, care nu pot figura prin amploare, in expunere permanenta.
Orice valorificare publica a patrimoniului ramane de salutat. Fireste, cand poate articula un discurs coerent.
Dar expozitia nu cuprinde decat vreo douazeci de lucrari. Un fel de colt Pallady, cum exista pe vremuri cate un colt rosu prin institutii. Nici un material promotional mai de doamne-ajuta nu insoteste manifestarea.
Marele nostru pictor e un ghinionist postum. N-ar fi prima oara cand i se consacra cele mai sarace si penibile cataloage.
In vreme ce artisti contemporani mai agresivi si cu relatii, in care palpaie iluzia talentului s-au bucurat de cataloage si organizari de expozitii de sute de milioane din partea statului.
S-a organizat, asadar, un festin Pallady, grabit, cu ce a picat la mana, undeva in bucatarie sau pe hol.
Ca multi colegi ai mei scriu intotdeauna cu reala placere si maxim interes despre arta lui Theodor Pallady.
In acest caz nu prea am la ce sa ma aplic. Voi incerca deci sa evoc doar un mare artist si o inegalabila opera din memorie, din texte, din albume. Desi, unanim pretuit, o surda rezistenta pozitiva ii inconjoara opera.
Scrie Tonitza: Pallady are inca acest mare dezavantaj ca, fara voia lui, a devansat sensibilitatea publicului nostru, cu o buna jumatate de veac.
Nu stiu daca e vorba strict de timp. Pentru postmodernism, de pilda, pictorul e relicva. Problema e de calitate, de calitate a receptiei. Adevaratii degustatori si pricepatori ai artei lui nu vor fi niciodata prea multi.
Pallady nu e doar un pictor rafinat, ci si unul profund, ce topeste in reprezentarevalori picturale pure, ce face din seductia vizuala si plasticitatea tratarii, un demers intelectual, cum remarca academicianul G.oprescu.
Imaginile sunt calme, echilibrate, cordiale, lipsite de orice efluvii sentimentale, de orice tendinte idealizante. Elocventa realitatii confera picturii lui nota unei superioare obiectivitati.
Sigur, in universul artei lui se insinueaza o multitudine de neante: personajele, ba chiar si obiectele, se odihnesc topite in spleen, cu arome vegetale de mar si lamaie, prezentul cu sunetul franc invoca un trecut care nu moare.
Pictor vede iscoditor, inventand contempatia, care angajeaza spiritul in mod detasat. Atmosfera e de aleasa poezie, cu nu stiu ce accente baudelairiene (luxe, calme et volupté).
Pallady este artistul cel mai apropiat de motiv si, in egala masura, cel mai indepartat. Prin mijloace de o uimitoare simplitate, transfera contingentul in eternitate, viata in principiu constructiv.
Theodor Pallady a fost un asiduu si remarcabil desenator. A desenat pe orice si in orice imprejurari. Cauta in toate caracterul motivelor si maxima lor sugestivitate.
Desenul era pentru el instrumentul ordonator al gandirii plastice. Prin el atingea nevoia de ordine, de geometrie, extrase din real. Linia la el are ritmuri, sinuozitati ce exprima sublimat spatiul, volumul, lumina.
Adeseori le coloreaza cu zgarcenie, ca indicatiile de culoare dintr-un tablou. Nimic eroic. Numai existenta Care i se perinda prin fata ochilor, devenita sub tusul ori creionul lui, stil al existentei.
Remarcabile sunt si autoportretele: un exercitiu necrusator, dureros aproape, de analiza a eului interior. Ultimul model pe care ar fi fost tentat sa-l flateze era el insusi.
El e un artist de aleasa simtire romaneasca. ai totodata francez prin preferinte si atat de numeroase subiecte. Poti sa fi uimit de faptul ca arta francezaia seama de Pallady atat de superficial.
A fost mai francez decat multi artisti francezi. Parisul i-ar putea inchina un album fascinant. Opera lui picoteste prin depozitele muzeelor noastre. Pe canicula, avem ca un zvacnet, senzatia cate unui cosmar fericit: Pallady e totusi contemporanul nostru.
In curtea Casei Melik, statuia pictorului, realizata de Gheorghe Anghel, sta in arestul unei vegetatii abundente. Ca un monument giptiac ingropat in balarii, pana la gat. Pallady s-a indepartat de noi cu peste o jumatate de secol.
Acest articol apare in Ziarul de duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
