Primul secretar al Legatiei Romaniei la Londra a fost informat, la 4 septembrie 1916, de R.S. Nolan, comandantul lagarului de prizonieri de la Feltham (cartier in Londra in prezent) despre faptul ca o serie de prizonieri din armata austro-ungara si-au manifestat adeziunea fata de cauza aliatilor. Prizonierii au mentionat ca erau originari din Transilvania, avand ambii parinti romani. In consecinta, britanicii l-au rugat pe prim-secretarul Legatiei Romaniei sa participe la discutiile cu prizonierii romani, pentru ca acestia sa inteleaga procedurile.
La 23 octombrie 1916, secretarul de stat din cadrul ministerului de externe britanic a informat Ministerul Afacerilor Externe roman ca eventualele detalii privindu-i pe prizonierii romani aveau sa-i fie transmise reprezentantului Romaniei la Londra.
La 31 octombrie 1916, patru prizonieri (Lazar R., Vasile M., Ion D. si Vasile G.) i-au scris comandantului lagarului din Felthan, sustinand ca "si-au luat libertatea de a i se adresa pentru a li se asigura protectia". Desi le parea rau ca nu se puteau alatura armatei romane, au mentionat ca "noi vrem sa ajutam aliatii prin orice fel de munca, fiind gata oricand sa mergem in Romania". R.S. Nolan l-a informat, la 3 noiembrie 1916, pe consulul general al Romaniei la Londra ca putea sa discute cu prizonierii romani din lagarul Feltham, rugandu-l sa-i comunice daca doreste sa-i onoreze invitatia. George Boncescu, reprezentantul Romaniei, a raspuns abia la 25 noiembrie 1916, precizand ca dorea sa asiste la testarea prizonierilor austro-ungari care sustineau ca sunt romani. R.S. Nolan a fost incantat de raspuns, mentionand, peste numai o zi, ca George Boncescu se putea deplasa in lagarul de prizonieri cand dorea, cu conditia sa-si anunte prezenta telefonic in intervalul orar 3-5 p.m. Reprezentantii Romaniei la Londra au primit o lista cu numele a 32 de prizonieri care reclamau ca sunt romani. In urma verificarilor s-a constatat ca afirmatiile prizonierilor erau corecte. 31 dintre ei au declarat ca inainte de incorporare lucrau in agricultura si doar unul singur era de profesie mecanic. Respectandu-se dorinta prizonierilor, acestia au fost transferati in alte lagare, unde au putut sa lucreze. Din pacate, pana in prezent, nu au fost identificate documente care sa ateste modul in care au fost repatriati prizonierii romani din Anglia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
