Toata lumea a fost de acord ca la Targul Bookarest 2004 fenomenul cel mai spectaculos ambalat, lansat si livrat a fost grupul de sapte prozatori tineri, editati de Silviu Lupescu la Polirom intr-o sfanta disperare de cauza literara. Dintre cei sapte, Ioana Baetica* si-a adjudecat net recordul de vanzari.
Ioana Baetica vine perfect pe valul tineretii ultragiate, dezabuzate si cinic provocatoare, la moda acum. O tinerete obsedata de marginalizare, de senzatia propriei inutilitati si a strigatului in pustiu, evadand in argou, vicii si inginerii textuale. O tinerete coplesita de ambitia autoexprimarii, cu fond agresiv si cruzimi de limbaj, cu mult sarcasm cultural, cu insurgenta, dar mai ales cu un pansexualism fie natural, fie prefabricat, insa invariabil afisat cu ostentatie.
Despre aceasta acuta nevoie de urat a multor tineri din generatia "copiilor fierti in mamaliga" am scris nu demult intr-un editorial din raposatul supliment "Litere, Arte & Idei" al Cotidianului. Cu Ioana Baetica ne aflam in plin surfing teribilist, cu volute provocatoare (in consecinta) de real. "Trebuie sa devenim cumva, prin ceva, fericiti!/ Sa lasam o masina sa ne calce/ sa ne dam drumul de pe acoperisuri inalte in timp ce/ ne sunam iubirea la telefon si ea nu vrea sa raspunda/ sa ne infasuram in streangul nepasarii zilnice/ sa ne smulgem carotida/ sa ne asezam linistiti pe pat si sa asteptam sa imbatranim/ ca sa uitam de la sine totul,/ sa fim cuminti". Sau: "...toaletele sunt pline de excrementele iubirilor noastre,/ cearceafurile pline de ejacularile sufletelor noastre,/ ei se masturbeaza in fiecare secunda cu tamplele noastre/ si nici macar nu stiu, Doamne, nimic". La treizeci de ani de la eufoniile si stralucirile de morbidezza ale barocului nostru Cezar Ivanescu, "douamiistii" leaga cu totul altfel erosul de thanatos: "Iar noi... orgasmici si fericiti,/ lingem buzele mortii cu frenezie,/ o lasam sa ne penetreze gurile, urechile, narile, anusul..."
Cu astfel de versuri si-a castigat Ioana Baetica locul la atelierul de poezie organizat acum trei luni de fundatia Anonimul la Sfantu-Gheorghe-Delta, unde fata nascuta in ianuarie 1980 la Turnu-Magurele, cu licenta in filologie (sub coordonarea lui Cornel Mihai Ionescu), editor al revistei Fracturi, pasionata de antropologie si studiul mentalitatilor, m-a frapat prin seriozitatea cu care-si alimenteaza C.V.-ul si isi administreaza cariera, prin tenacitatea cu care structura ei de winner a asimilat marile lectii ale anxietatii si destramarii - din constelatia Sylvia Plath, Ted Hughes, Leonard Cohen - prin paradoxala vointa de a-si etala dexteritatea la rece si voluptatea ingineriilor imagistice.
Sigur ca, deschizand cartea si dand numaidecat peste chestii precum: "ai inghiteam sperma", "dupa ce faceam dragoste imi placea sa-i impletesc in trei parul pubian sau sa i-l desfac in suvite pe care sa le lipesc cu saliva si sperma ca un fel de fixativ", "sexul oral sau anal ne plictisisera demult", "ma dureau sfarcurile care, de atata supt, prindeau un fel de invelis aspru" - etc., te cam infiori. Si asta chiar daca nu suferi de pudibonderia "criticii de afiliere academica", potrivit formulei lui Liviu Antonesei.
Dar daca ai curajul sa treci mai departe, intelegi ca introducerea a avut exact rolul incercarii lui Harap Alb: travestirea tatalui in urs fioros, pentru verificarea tariei de virtute a fiului. Sau, tot in cuvintele lui Liviu Antonesei, autoarea "nu ne-a provocat de dragul provocarii, ci ne-a provocat pentru a ne verifica si selecta. Ne-a supus probei cu apa regala. Cine trece cu bine de acest text/test, cine nu este dizolvat de acid are norocul sa parcurga o carte splendid construita, de un rafinament aproape desavarsit".
Ma rog, poate ca epitetele-s cam tari, dar in tot cazul jurnalul Vladei, p. 43 s.u. (nu si stupida epistola de la p. 47 s.u.), cartaresciana scena a rochitelor din baie cu papusile din cada (30 s.u.), inceputul Planetei do diez ("Igor a avut o mama care si-a taiat sfarcurile cand l-a nascut - ca sa nu-l alapteze. Refuza cu obstinatie sa-i accepte pe barbati in patul ei, dar Igor o putea auzi deseori prin perete bucurandu-se de ceva numai al ei"), dialogul propus de Marius Chivu intre aceeasi Planeta do diez si Arhitectul lui Mircea Cartarescu (v. Romania literara, nr. 21 din 2-8 iunie crt.), ideea de-a tine o conferinta despre Georg Simmel, Octavio Paz si Michel Foucault "an Aula Magna a vaginului meu", psychedelismul cu viziuni de genul "soldatilor cu ochi de fosfor ce se sparg pe asfalt" ("tu vrei sa-i salvezi si alergi ca sa-i prinzi cate unul in gluga, o ambulanta iti trece prin creieri, iti cioparteste timpanul, unde esti? unde sunt?"), ca si, in genere, subtila manuire a cruzimii antilirice si a pensetei de cules si mixat artefacte captiveaza fara doar si poate.
Captivanta, nelinistitoarea poezie a unei proze de convulsii oniric-estetizante. Dar... Take is easy, don't be excited. Mai vorbim dupa a doua carte.
*) Ioana Baetica, Fisa de inregistrare, prefata de Liviu Antonesei, Editura Polirom, 211 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
