Autorul critica regimul comunist, dar ramane blocat in ideea ca problemele de productie merita aduse in prim-planul unui roman.
Inainte de 1989, scriitorilor li se cerea in mod explicit sa viziteze fabrici, santiere, crescatorii de animale ca sa scrie in cunostinta de cauza despre problemele de productie. Reprezentantii oficialitatii nu aveau nici o indoiala ca problemele de productie trebuie sa fie principala sursa de inspiratie pentru poeti, prozatori si dramaturgi.
Ion V. Stratescu se conformeaza cu intarziere (acum, cand nimeni nu i-o mai cere) acestui imperativ. Protagonistul romanului sau Alegere fortata (Bucuresti, Casa Editoriala Odeon, 2007), inginerul Mihai Columban, este directorul unei intreprinderi de constructii care, in "epoca de aur", trebuie sa edifice intr-un timp scurt o cocserie pentru combinatul siderurgic din Calarasi. Om serios si responsabil, "personaj pozitiv", el intra in conflict cu unii demnitari de partid si de stat care, imitandu-l pe Ceausescu, cer mereu, in mod absurd, accelerarea lucrarilor.
Autorul critica deci regimul comunist, astfel incat ar fi o greseala sa se creada ca este un propagandist intarziat. Il critica, si inca sever, dar ramane blocat in ideea ca problemele de productie merita aduse in prim-planul unui roman. Iata ca exemplu un scurt fragment:
"Mihai Columban intra in biroul sau si primi indata legatura. Nu fu surprins cand recunoscu vocea sefului de cabinet al Ministrului.
'Greu mai da omul de dumneavoastra! M-am chinuit toata dimineata...' incepu insul pe un ton de vaga imputare.
'Imi cer scuze pentru asta! Dar am fost pe santier... daca nu stai printre muncitori, nu se face treaba! Cocseria imi da mari batai de cap...' perora Mihai Columban.
'Si noua', sublinie seful de cabinet. 'Aici, la Minister, toata lumea asteapta primele sarje de cocs calarasean...'.
'Noi, constructorii, ne-am fi achitat de sarcina daca beneficiarul aducea ultimele utilaje tehnologice... Acum se putea incepe rodajul...' s.a.m.d.
In roman este vorba si despre altceva decat despre santier. Autorul descrie viata de familie a unor personaje, relatiile lor extraconjugale, reactiile la moartea unor oameni apropiati etc., dar in aceeasi maniera simplist-realista care era pe vremuri pe placul activistilor de partid. Chiar si cand istorisirea ajunge la perioada de dupa 1989, stilul - expresie a suficientei si a unei operativitati de om de santier - se pastreaza. De unde si proverbul: regimurile trec, stilurile raman.
P.S. Pe coperta a IV-a, o gratioasa ineptie semnata de Henri Zalis: "Impulsul creator confirma ca Ion V. Stratescu are mana buna, cum se zice in popor".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
