Volumul lui Sorin Adam Matei, Boierii mintii (Editura Compania, 2004), a facut destule valuri in lumea noastra literara. O postura convenabila pentru un debutant, dar atinsa mai degraba prin tinta vizibila a unuia dintre cele noua eseuri, decat prin meritele intelectuale ale cartii in ansamblul ei.
Textul plasat la inceputul volumului, Secretul sanatatii sociale, a impartit "lumea buna" in doua tabere (noicieni vs postmoderni, conservatori vs liberali, anticomunisti din intelighentia autohtona vs stangisti scoliti in universitatile americane), reprezentand, in fond, un carlig de autopromovare. Doctor in stiintele comunicarii, tanarul autor alegea o figura de mare vizibilitate pe scena publica romaneasca si-i arunca in obraz tot "vitrionul" disponibil, adica un concentrat de idei si opinii alternative. H.-R. Patapievici ar fi produsul unui grup de prestigiu, inchis, o casta ce domina piata autohtona de idei si ai carei componenti se supun unor ritualuri de initiere, precum altadata paltinisenii. Textul lui Sorin Adam Matei mi s-a parut insa gafait, rau construit si scris. Autorul l-ar fi putut contesta la un nivel de adancime pe H.-R. Patapievici, citindu-i atent cartile si trecandu-le prin filtrul unei gandiri originale. In loc de aceasta atitudine critica, el a ales informarea de pe internet, surf-ul pe cartile scriitorului si scurtatura scandalului de presa.
La o privire mai atenta, observam ca Lucian Boia, cu demersul sau constant demitizant, si Pierre Bourdieu, cu bine cunoscutele analize "la rece" ale campului productiei culturale, functioneaza ca modele intelectuale si stimuli in critica lui Sorin Adam Matei. Intreaga teorie a transferului de capital simbolic, cu variatele consacrari ale valorii, este calchiata dupa Bourdieu; si amendabila prin aceea ca eseistul se extrage cu gratie din sfera pe care o diseca. Numai altii au interese materiale, culpabile solidaritati de grup si propensiuni spre consacrarea sociala. S.A. Matei este departe de asemenea zbateri omenesti, cu toate ca privirea sa limpede, patrunzatoare merge pana in adancul fenomenului sociocultural. Or, fie conchidem ca toti avem interese personale (si atunci lasam deoparte varianta idealismului curat), fie acceptam ideea ca orice actant din sistem are dreptul la propria motivatie morala (si in acest caz cade teoria grupurilor de prestigiu, atat de draga autorului). Eseistul are un vizibil balans intre aceste doua sisteme de referinta si discutie.
Cand se indeparteaza insa de planul prezentului, Sorin Adam Matei se obiectiveaza, analizele sale, facute cu rigoare si probitate, avand acea nota de gratuitate specifica studiului stiintific. In trei eseuri excelente, el urmareste o linie tematica in epoci diferite, analizand contexte istorice si politice, valuri succesive de liberali si "liberali" autohtoni; si facand comparatiile si corectiile cuvenite prin raportare la modelul liberalismului clasic.
Dovedind o buna forma speculativa, tanarul eseist are capacitatea de a da corp abstractiunilor, diferitelor ideologii si curente. Vizualizam aceste confruntari si dispute, filosofice si politice, ca pe scena unui roman sau a unei drame de idei. Discursul ideologic fiind de regula plicticos, prin limbajul de lemn comunist sau de plastic comunitar, citim cu reala placere aceste pagini in care reflexia personala trece dincolo de marginile unei agende politice.
Un excelent literator de idei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
