...dar eu ţin minte tot! Am amintiri clare de pe la doi ani. Ţin minte cutremurul din 40, când, în braţe la Mami sub canatul uşii, cum e obiceiul la cutremure, întrebam: - Mergem la plimbare în pigiama ? Ţin minte jacheta de angora cu care era îmbrăcată Ioana, cum Mario nu voia să se trezească şi să ia parte la cataclism, că pe măsuţa din odaia copiilor fugeau, înainte şi înapoi, maşinuţele nemţeşti ale lui Cici care ştiau să nu cadă la margine. Ţin minte mirosuri, ţin minte gesturi, zgomote, ce-am mâncat după primul bombardament din 4 aprilie, că din laptele îndulcit pentru sufleu s-a făcut din greşeală omletă şi era dulce. Cum ne-am culcat toţi în patul matrimonial, patru la cap şi trei la picioare şi Mario voia şi el la cap, că la picioare erau prea puţini. Ţin minte ce am văzut pe un geam de subsol pe strada Luigi Cazzavilan când ne-a dat drumul mai devreme de la grădiniţă şi nu venise încă nimeni după mine, de mi-am pierdut răbdarea şi am plecat acasă singură până în piaţa Buzeşti, de era Mami să aibă un colpo de spaimă. Ţin minte când, în trecere prin gara Dumbrăveni, Dna. Arh. Hariton ne-a dat o cutiuţă rotundă de tablă cu bomboane englezeşti şi, când s-a lăsat pe vine pe scara vagonului, i s-au văzut chiloţii roz, groşi şi lungi. Ţin minte poeziile din abecedar, pagină de dreapta sau pagină de stânga, ţin minte toate ilustraţiile, una câte una, din volumul nemţesc, gros şi galben, cu poveştile lui Andersen, care s-a distrus la bombardament. Ţin minte nume de doctorii, zei azteci, cuvinte răsunătoare. Ascund în mine un "Satin" din Azilul de noapte care scanda o r g a n o n . Cu cât ceva e mai nefolositor, cu atât mai dihai îl ţin minte. Îmi ies cu uşurinţă din gură versuri de Grigore Haralambie Grandea, textele tâmpite ale reclamelor, ştiu nenumărate fraze de încurcat limba sau de numărat copii. Dacă aş fi învăţat carte, aş fi fost un fel de Zoe Dumitrescu Buşulenga!
Când într-un timp dramatic, după ce luasem sedative, nu mi-am amintit cum îl cheamă pe Chagall şi m-am speriat, Mario mi-a zis: - Eu chiar mă mir cum ţii tu minte totul, eu nu ţin minte nimic, iau Xanax şi dorm liniştit!
Pe de altă parte, îmi uit peste tot umbrelele şi mănuşile, ţin ochelari prin toate colţurile ca să-i pot găsi la nevoie, consum mai mult timp cu căutatul pensulei potrivite decât pentru desenat, nu pot suprapune numele compozitorului peste melodia pe care ştiu foarte bine să o fredonez, am pierdut trenuri importante confundând ora 20 cu 10, ştiu dacă e Luni sau Vineri, dar nu şi în ce zi a lunii suntem, şi încă alte multe defecte.
Vreau să spun prin asta că ceea ce veţi citi, dacă veţi avea răbdarea, este absolut, perfect, strict A D E V Ă R A T ! Nimic, nici nume, nici culori, nici situaţii NU este inventat.
Pe de altă parte, e inutil să adaug că nu este totul. Nu pot şi nici nu vreau să fac mărturisiri complete, nu e o autobiografie, nu e un volum de memorii, sunt nişte picături colorate, vesele, nostalgice sau triste, nişte proze- liţe, sunt poveştile mele.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
