Un mandat nu este doar un efect poştal. El este un informator! În afară de plăcuta surpriză pe care o produce mai întotdeauna (din care cauză poştaşii sunt un segment foarte simpatizat al salariaţilor), mandatul conţine lămuriri precise în raport cu faptele, cunoscute sau oculte. Depinde de tine dacă stii să le citeşti. Să vă dau două exemple:
1
Terminasem primul an de facultate şi plecam în practica de vară cu trenul spre Tulcea unde aveam să lucrăm " la motiv" ca artiştii adevăraţi. În unul din compartimente călătoreau cei mari, din anul III, ( printre care şi Doru, logodnicul Ioanei ) cu directorul taberei, Jaques Brutaru zis şi Maître, asistent la Estetică, un bonom gurmand şi îmbujorat, disponibil şi vesel, devotat prietenilor - şi avea foarte mulţi (evreul nostru decasă, cum l-am supranumit mai târziu), cu iubita lui en titre, Dina Oroveanu, studentă în anul II. Era o tânără femeie frumoasă, brunetă şi ochioasă dar, mai ales, înstărită, fiind nepoata lui Gogu Georgescu, marele dirijor. Faţă de mine, biet copil de arhitect slujbaş la I.P.C. era infinit mai bine situată.
Îmi fac drum pe culoar şi mă insinuez înăuntru, întâi în uşă apoi, plină de curaj, pe un colţ de banchetă.
În compartimentul acela se petreceau chestii nemaipomenite, discuţii elevate despre culori şi nuanţe, frotiuri, glasiuri, grisaill-uri şi alte vorbe misterioase, muzică...
Unul, Alin, care terminase de câţiva ani şi care-l însoţea pe Maître în tabără, fluiera fragmente din concerte şi ceilalţi ghiceau compozitorul, sau făcea variaţiuni pe temă dată (ştia să fluiere şi înainte şi înapoi, adică şi expirând şi inspirând). Era un tânăr subţire şi graţios, cu o claie de păr cârlionţat, cu un gât înalt şi nările în vânt, mâini mici şi albe cu care gesticula coregrafic, un specimen rar!
La un moment dat se ridică şi ia din plasa de bagaje un pachet învelit în ziar (asta puţin m-a încurcat) din care scoate o pâine intermediară de 3,20 lei şi un pui întreg, fript. Cu un aer dezinvolt rupe un copan, îl îndreaptă spre mine zicând:
-Vrei şi tu, puştiule ?
Sufocată, răspund:
- Nu, mulţumesc !
Eu, care văzusem foarte rar pui întregi fripţi şi atunci apucasem, poate, o jumate de copan, mi-am zis: Ăsta trebuie să fie un om foarte bogat! Un pui întreg pentru el singur!
Lucrurile au decurs destul de simplu. Alin i-a suflat-o pe Dina lui Maître (se pare că era un lucru obişnuit şi dânsul, fără supărare făcea: - Sunt îndrăgostit! - Nu mai sunt indrăgostit) eu am fost adoptată, ataşată grupului de elită şi purtată prin minunate excursii la Histria, Heracleea, Babadag... Plecam din Tulcea cu un tren de noapte şi ne opream la staţia Tariverde (ce nume de poveste...) de unde porneau toate drumurile.
Îl vedeam, de departe, plecând la peisaj cu caseta, şevaletul şi pânza de pictură (de fapt pe atunci picta doar pe carton). Avea un ranţipliu cu o platcă mare şi, din spate, părea un fluture.
Când mă băga şi pe mine în seamă, Alin mă privea cu milă şi-mi zicea duios:
- Hai, măi, fistic ! sau - Hai, măi, tractor în rodaj! Şi eu veneam, trop, trop, din urmă.
Respectul meu a tot crescut, crescut, până când un mandat poştal a pus lucrurile la punct. Eroul a primit de la mămica lui 38 de lei fulger, lei pe care, probabil, dânsa îi subtilizase, câte 1, câte 2, de la coşniţă.
Băiatul acela era luat de Maître în tabere ca să poată locui pe gratis cu studenţii la cămin, să plăteasca te miri ce şi mai nimic pentru cantină şi să poată picta în "plain air" câte şase săptămâni pe vară. Căzuse la diplomă că era un nemernic de naţionalist şiformalist, n-avea slujbă şi nici atelier, descărca noaptea cartofi în gara Obor, îşi petrecea după amiezile la Biblioteca Dacia cu albumele marilor artişti, asculta muzică simfonică sprijinit de stâlpi în piaţa Domenii, că acasă nici lumină electrică n-avea, dar urma să devină un artist genial, Marele Maestru cu numele IONGHEORGHIU!
P.S. Unul din tablourile de referinţă din tinereţea artistului - "Bragageria", un superb interior cu verde şi albastru, este bragageria lui Madam Vlahos unde, într-o dimineaţă din vara aceea, am avut obrazul să comand în public îngheţată de fistic.
2
Alin primise prin mandat poştal la Mamaia Sat 3.000 lei (asta ar fi cam 3.000 lei de azi) avansul pentru o lucrare monumentală. Poştaşul făcuse ocolul satului până să ne găsească în gazdă la Coana Mărioara aşa că toată lumea era pusă la curent.
A doua zi în barcă, la peşte, Nea Cristache, după ce-şi ascute limba vreo două ceasuri, porneşte brusc:
- Mă uit, tovarăşe, cu mândrie câte s-au mai construit în ţara noastră! Şi ce mult îmi place mie în gospodăria colectivă!!!....
Domnu Alin de până mai ieri tresare. Ce se schimbase în mintea lui Cristache?
Ei, efectul mandatului !
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
