Viaţa noastră a căpătat cu totul alt înţeles când Mami s-a întors din Italia cu un magnetofon marca "Geloso", o cutie de ebonită 20/20/30 cm cu căpăcel de plexi care apăra două role mititele şi cu patru butoane: roşu, alb, verde, negru (înainte, înapoi, imprimat, stop) plus un microfon adaptabil. Personalitatea sa cuceritoare s-a arătat încă din tren, la vamă. Mami era foarte îngrijorată, avea foarte multe bagaje pentru foarte mulţi copii, plus un vizon îmbrăcat într-un trenci, dar vameşul, cuprins de entuziasm şi admiraţie în faţa aparatului, înduioşat de drăgălăşenia lui desăvârşită, şi-a chemat toţi colegii să-l vadă şi a uitat de datoria sa faţă de bugetul statului, aşa că, în entuziasmul general Mami a rămas nevămuită. Farmecul acestei jucării s-a arătat pretutindeni, activitatea noastră mondenă a crescut cu 500 %, eram poftiţi la toate bairamele, cu dânsul în sacoşă, bineînţeles.
Dar cel mai important lucru a fost altul, o vână creatoare şi-a făcut apariţia în noi şi seva ei s-a transformat într-un fluviu viu.
Lăsând deoparte imprimatul şi ascultatul de muzică, treabă banală, creaţiile noastre originale ţineau magul în priză ore şi ore, mirosea sărmanul a gumă încinsă, de-i făceam vânt cu evantaiul.
În Alin s-a născut un mare poet-dramaturg şi prima lucrare scrisă în hexametri a intrat în producţie:
PYRAM ŞI THISBEEA
tragedie antică în mai multe acte
Studioul de imprimare cel mai potrivit s-a dovedit a fi baia, avea un ecou foarte mitologic. Actul I se petrecea pe o corabie în furtună, robinetele, toate, curgeau, tunetul bubuia cu pumnii în cazanul de aramă, nava scârţâia cu dinţii scrâşnind în microfon. Când Zeus intervenea cu câte o sentinţă o făcea de sus de pe closet printr-un tub de calc şi glasul răsuna din vârful Olimpului. Corul antic era executat de toate glasurile feminine cu capul în cadă.
Rolurile s-au împărţit pe dreptate, eu ca iubita autorului am luat personajul principal feminin, Thisbeea, Alin - eroul negativ, Iutus, o fiară cinică fără scrupule, restul unul sau mai multe roluri. Dar cine să recite prologul? CINE?
- Daţi-l încoace! zice Tati, cel mai rezervat, cel mai tăcut, cel mai grav personaj din tot clanul!!
- Ascultati voi cei de aici ce tristă întâmplare am să vă povestesc!! etc.
- Fac aici o paranteză ca s-o prezint pe Misi (Sarmiza Suciu) o prietenă de familie din Ploieşti care făcea facultatea locuind la noi, persoana cea mai caldă, mai ingenuă şi mai tolomacă posibilă. Venea dumineca seara de acasă cu bunătăţi pentru cina ei (că la prânz mânca la o cantină ) şniţele, nonplusultra, salam de Sibiu. - Nu doreşti ? întreba, şi noi toţi doream de nu-i mai rămânea nimic. - Măi Misi , eşti cam aiurea tunsă ! - Ştiu, trebuie să mă duc la frizer să mă reguleze !....
Misi, stând în spatele nostru în timpul imprimărilor întreabă:
- Ce piesă-i asta ?
- Shakespeare, îi răspunde careva într-o doară. Văzând că noi tot mai omorâm pe câte unul şi tot schimbăm la metode criminale, când n-a mai putut să-şi stăpânească indignarea a izbucnit:
- Da cum va permiteţi voi să umblaţi la text în halul ăsta?
Rosus (Cici) tembel şi peltic, trebuia să se împuşte când a găsit-o pe Thisbeea tăvălită şi omorâtă de un tigru. "Plină eşti de praf, murdară, barbară fiară, barbară" Tot încercam să redau împuşcătura cu o pocnitoare făcută dintr-o cheie plină cu gămălii de chibrituri şi un cui izbită in zid şi nu-mi ieşea de loc. Când, în sfârşit a pocnit: - POOKK! face cheia - AHAK! face Misi plină de-ncântare că ne-a reuşit. Exclamaţia ei era atât de aproape de împuşcătură că n-am fost în stare s-o stergem de pe bandă aşa că Rosus a murit foarte fericit icnind satisfăcut.
Piesa a avut un succes nebun, dar după ce am prezentat-o de mii şi mii de ori, scârbiţi, am şters-o ca să imprimăm altceva. N-am lacrimi destule ca să regret faptul...
Am mai început un vodevil:
" DRAMION REX, TIRANUL THEBEI"
în care eu aveam o viaţă dublă, prinţesă şi cântăreaţă de şantan, Desdemona şi Lili la Mouche. Cântam cu glas de contralto: "Sunt vipera de pe maidan cu trupul plin de voluptate..."
Piesa debuta cu un turnir, la megafon se anunţau cotele:
"Calul Rosamunda călărit decontele Otello,
10 ducaţi pentru unu,
Calul Belerofon călărit de Cavalerul Iago,
4 ducaţi pentru 2,
intrerupte de reclame
"Cele mai bune lame sunt LAMELE ARABE !!"
Din păcate această operă a rămas o operă neterminată.
La mare modă era pe atunci muzica dodecafonică şi disarmonică; păi de ce să nu facem şi noi? Alin şi-a cumpărat un caiet cu portative pe care a notat, cu semne cabalistice, o compoziţie iar orchestra alcătuită din felurite instrumente (bucium, o balalaică fară spate, cădiţă de baie din zinc, pahare, muzicuţă, pian, tobiţă de tablă, voce, cutii de chibrituri zdrobite, apă de robinet, vioară şi altele) a executat, fără să urmărească partitura, două importante piese muzicale:
1- INTERVENŢIE PENTRU INSTRUMENTE DE PERCUŢIE ŞI SUFLĂTORI
PE O TEMA ROMÂNEASCĂ de IOIAN DORAL
În cinci părţi:
Joc de copii
Curent de înaltă tensiune
Farmece marine
Prohibiţie
Finale (se reia tema din prima parte)
2- SIMFONIA ÎNTÂIA, EPICA de CIMAIOIO DOMAMAL
Compozitorii japonezi erau , de fapt, o combinaţie din prima silabă a numelor noastre.
Ionel Sălişteanu, important factor creator în lucrare, a făcut o prezentare foarte elevată explicând fiecare mişcare muzicală în parte (ştia el să vorbească într-un fel anume imitându-l pe criticul de artă Argintescu Amza...) Am zăpăcit o seamă de fini intelectuali cu aceste compozitii, că muzica e lucru greu, de...
Am imprimat la mag discursurile de la vernisajul Expoziţiei de Artă Foarte Contemporană pe care am organizat-o în salonul şi curtea casei.( Poate este locul aici să spun că pe atunci Realismul Socialist era rege, occidentul ne trimitea efluvii dăunătoare de curente artistice decadente) Am expus cu toţii câte o lucrare, cât mai decadentă posibil, care mai de care. Cea mai reuşită mi s-a părut, de aceea o şi ţin minte, cea a lui Cici, o frunză galbenă culcată pe o ţintă de tablă pentru pistol cu ventuză, cu titlul: "Toamnă orizontală la poligonul Tunari "
Invitaţi de seamă au participat şi au luat cuvântul. Cineva l-a citat pe Stalin şi Dan Tărchilă a cerut să fie lămurit dacă citatul respectiv e datat înainte sau după 5 martie 1953 dată care a însemnat dispariţia dramatică a tovarăşului Stalin, farul luminos al Socialismului Biruitor.
Pentru ziua lui Magdi, dulcea noastră mătuşă pianistă, am reprodus din "concert" de la Ateneu " au piano Pleyel, bien entendu" bucata " Fuga laptelui în foc"şi pentru Octavian, unchiul nostru poet-traducător şi vegetarian, am transmis pe mapamond poezia "LUCEAFĂRUL" tradusă de O.Hodârnău în cinci-şase limbi printre care maghiara şi limba cârmâz (Mario le vorbea fluently.) Sărmanul, mai ardelean decât am bănuit, s-a necăjit foarte tare.
Şi benzile, şi rolele, şi magnetofonul au dispărut, cum s-ar spune, ca măgarul în ceaţă, sau mai curând, într-o pâclă aurie şi luminoasă....
Anamaria Smigelschi, născută în 1938, al patrulea copil dintr-o familie specială, tatăl, arhitect, fiul pictorului ardelean de origină poloneză Octavian Smigelschi şi mama, italiancă venită în Romania prin căsătorie, soţia lui Ion Alin Gheorghiu, este artist plastic-grafician, posesoare a numeroase premii naţionale şi internaţionale, autoare a opt cărţi pentru copii şi ilustratoare a nenumărate altele. Trăieşte şi lucrează în Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
