"Intalnirea este intentia pe care o avem in minte, (...) cauza eficienta a tot ce spunem si facem. Din acest PUNCT am realizat ca meseria noastra, ca orice meserie asumata, ramane vie si noi o data cu ea, atata vreme cat reusim sa-i demonstram utilitatea", spune M. Dobre prezentand expozitia la care participa alaturi de N. Badiu, V. Paladi, C. Ditoiu si F. Peia la Galeria Apollo si respectiv Galeria Curtea Veche.
Pentru ei, aceasta intalnire, care ii reuneste la zece ani dupa terminarea facultatii, este ca un seminar al existentei, asezat la cumpana varstei de patruzeci de ani, cand devin tot mai acute intrebarile despre sensul vietii, al profesiei alese etc. Patru dintre ei au fost studentii lui Horia Pastina, care expune si el desen delicat, sintetic, la Curtea Veche. Cu totii sunt preocupati de transpunerea figurativa a sentimentului naturii in pictura, atenti la tresaririle inimii, la pensulatie, la respiratia plantelor, la lumina. De la Pastina au invatat nevoia de concentrare si masura, procedura sistematica si deopotriva contemplativa care genereaza sensibilitate, caldura. Daca la Apollo artistii se lasa sedusi de deliciile gradinii, sau cauta, in orizontul peisajului ori in volumul florilor, duhul picturii, la Curtea Veche ei arata, ca si profesorul lor, ca austeritatea si discretia tusei sunt o cheie catre intelegerea formelor, catre transcendenta.
In acest PUNCT "se intersecteaza preocuparile noastre legate de putinta, stiinta de a transmite un sentiment calificabil si masurabil intr-o buna zi cu asteptarile profesionistilor si amatorilor de arta", spune M. Dobre, continuand cu modestie: "N-am descoperit nimic nou, ne-am mai descoperit putin neputinta...".
Lupta cu pictura este grea, materia nu se lasa intotdeauna usor dominata, adeseori mergi pe drumuri batute, mai ales atunci cand tratezi un subiect solicitat vreme de milenii. Salvarea vine tocmai din sinceritatea demersului, din constientizarea lui, asa cum remarca si M. Dobre, referindu-se la aceasta expozitie ca la un punct, un loc spre care converg interesele lor comune, o borna temporala si spatiala a cautarilor plastice, demarcand nu atat sfarsitul continuu, cat inceputul continuu... In arta nu are ce cauta autosuficienta; multumirea de sine si maturizarea inseamna tocmai sa-ti dai seama de imposibilitatea cunoasterii absolute, de relativul lucrurilor, de jocul intamplarii in afirmarea talentului.
Luchian a spus: "Privim cu ochiul, dar pictam cu sufletul"; tabloul este atat impresie cat si expresie, receptarea spontana a unui fragment de natura si deopotriva mesaj psihologic si cerebral. Prin carnalul artei plastice, prin tangibilul artefactului indelung mestesugit se atinge invizibilul, intangibilul, sufletul unui loc. Ca si pentru reprezentantii grupului Prolog, din care face parte profesorul lor, Horia Pastina, asumarea unei anume neputinte in exprimarea inexprimabilului este afirmarea unei constiinte acute a ceea ce poate insemna contemplatia activa a unui aspect din natura, traducerea soaptelor, a privirii intense, indelungi, a asteptarilor, a stradaniei de a descoperi arhitectura unei flori, de a atinge prin culoare epiderma luminii, de a te cutremura senzual de fiorul mistic al gratiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
