A inceput intr-un mod absolut obisnuit. Nicolas Sarkozy oficia toate casatoriile lumii mondene, si pentru nimic in lume nu ar fi ratat-o pe cea a actorului de succes Jacques Martin, fostul elev al lui Charles Dullin. Jacques Martin scrisese si o piesa pentru teatrul la care juca, intitulata Une case vide si facuse un film, Na. Acest bariton fusese foarte apreciat si la Opera din Lyon, sau la Grands Boulevards in rolul Menelau din Frumoasa Helene de Offenbach, unde o avusese ca partenera pe Jane Rhodes. Dar, mai ales, le era cunoscut tuturor ca animator al emisiunii Le Petit Rapporteur. Acum, in anii '80, Dimanche Martin facuse din el o vedeta cum putine mai erau: un adevarat star!
Cecilia
Primarul Neuilly-ului se intoarce din Corsica, la jumatatea verii, special pentru casatoria dintre Jacques Martin, de 52 de ani - care nu era la primul legamant de acest gen - cu domnisoara Cecilia Ciganer Albeniz, cu 25 de ani mai mica.
Cine era aceasta frumusete nascuta sub semnul Scorpionului? Parintii sai, care mai aveau trei baieti, mai mari decat ea, nu erau chiar niste necunoscuti. Tatal, Andre Ciganer, nascut Aron Chouganov, la Balti, in Romania, in 1898, ajunge in Franta la inceputul anilor '40. Sotia sa, Teresita, mai mica cu treizeci si cinci de ani, este de origine spaniola si i se spune Diane. Aceasta femeie frumoasa, rasata, zvelta, cu un par negru si bogat, are un bunic, cunoscut in toata lumea, compozitorul Isaac Albeniz, pianist virtuoz, autor al celebrei Iberia, admirata de Debussy, cu un tata ambasador care frecventa Societatea Natiunilor de la Geneva, in perioada interbelica si cu o mama belgiana, nascuta Rosaline de Swert, la Anvers.
Diane se duce de doua ori pe zi la magazin ca sa se ocupe de cliente, iar restul timpului, i-l dedica mezinei, Ccilia, care la 12 ani suferise o interventie pe cord ce ii subrezise sanatatea. Isi va termina cu bine studiile liceale, la maicile de la Sainte-Marie-de-Lubeck, si va intra la Drept, dar renunta in scurt timp, si se angajeaza ca manechin la croitorul Serge Lepage (Schiaparelli). Pentru fiica ei atat de frumoasa si de curtata, Doamna Ciganer nu vrea "o viata obisnuita", ci un mariaj prestigios, care ar fi fost o binemeritata revansa sociala. Cecilia il intalneste pe Jacques, in 1983, la o cina, la Maison du Caviar, un restaurant aflat in apropiere de Champs-Elysees si de casa parintilor ei, unde se dusese insotita de o prietena. Aceasta era o apropiata de-a lui Jacques Martin, convivul lor, care o imbarbata pentru un divort. Cecilia il tulbura, si cu cat o priveste mai mult, cu atat e mai fascinat si decis sa o cucereasca. A doua zi, o suna pe aceasta prietena ca sa o invite la cina, la el, la Neuilly, cerandu-i sa o ia si pe Cecilia.
Acum este un om liber. Sotia sa, actrita Daniele Evenou, il parasise, plecand cu cei doi fii. Nu mai putuse suporta crizele de nervi ale acestui vesnic nemultumit. Un egocentrist, dupa parerea ei. Plecarea ei il descumpanise. Pentru ca nu putea sa traiasca singur, era pierdut, spre marea disperare a prietenilor.
In acel moment, nici Cecilia nu avea pe nimeni. Avusese cateva povesti nefericite. Pentru unele suferise mult. Ultima iubire - un fotograf foarte cunoscut de la Vogue, cu douazeci de ani mai mare decat ea.
Cecilia primeste bucuroasa complimentele lui Jacques Martin, care se foloseste cu maiestrie de toate talentele lui pentru a o cuceri. O face sa rada, ii pregateste mancaruri rafinate (era un excelent bucatar), ii vorbeste despre literatura (domeniul preferat al acestui nastrusnic, de fapt un mare literat), ii recita versuri la ureche si intoneaza cele mai frumoase arii din repertoriul sau. Urmeaza calatoriile, concertele, muzeele... O cucereste cu farmecul si eruditia sa, si o face sa descopere o lume, pana atunci necunoscuta.
Se indragostise. Il admira si era magulita de atata atentie din partea lui. Se vor muta impreuna. Pe fostul ei prieten, fotograful, il anunta la telefon, fara resentimente: "Sunt iubita celui mai cunoscut om din Franta."
Toti prietenii lui Jacques Martin sunt de acord in aceasta privinta: "A fost pentru el o partenera plina de viata si de umor, o femeie puternica si care s-a ocupat de toate: de casa, de micile probleme cotidiene, dar si de problemele noului ei iubit, pe care l-a adus treptat si cu rabdare, pe drumul cel bun. I-a fost aproape si l-a ajutat foarte mult."
Peste doi ani, se hotarasc sa se casatoreasca. Ceremonia va fi una intima, in familie, cu cativa prieteni si martori. Cecilia asteapta si un alt eveniment fericit. Jacques Martin, care locuieste la Neuilly, ii va cere primarului, cu care se intalnise o singura data, la un dineu, sa oficieze ceremonia.
Achille Peretti, caruia nu-i placea deloc aceasta indatorire, povestea adjunctilor sai: "Cand nu am incotro, si trebuie sa oficiez o casatorie, un singur lucru ma distreaza, sa ma uit la sotie, si sa ma intreb daca mi-ar placea sa fiu in locul sotului, in noaptea nuntii". In aceasta zi de 10 august 1984, aflat intr-o situatie asemanatoare, tanarul primar al Neuilly-ului nu sta prea mult pe ganduri: e cuprins de o emotie neobisnuita, un fel de foc interior, care nu are nicio legatura cu caldura verii. O inflacarare care se numeste dragoste la prima vedere. Este subjugat de alura de felina a acestei tinere, de ochii ei de pisica egipteana, de privirea lor rece, de aerele ei de Jackie Kennedy. O adevarata first lady. "De ce sa leg aceasta femeie de un alt barbat, cand de fapt e pentru mine?", isi spunea el in acele momente. Era asa de fascinat, ca evita sa o priveasca. Se balbaia. Nu-si mai amintea discursul pe care il pregatise in cinstea sotului-vedeta. Incerca sa se agate de sot ca sa-si ascunda emotia, ii facea intruna complimente si nu se uita decat la el. Dupa ce trece in revista succesele din cariera sa stralucitoare, incheie astfel: "Jacques, ti-as face cu draga inima un cadou care pentru mine are o valoare nepretuita, dar nu pot sa ti-l fac si oricum nu l-ai accepta, pentru ca nu ti-ar folosi la nimic: esarfa mea de primar."
O dovada de empatie neobisnuita care socheaza asistenta - era pentru prima data cand il auzeau vorbind astfel - si pe care, cel caruia ii era destinata o intampina cu lacrimi in ochi. Ce om bun era acest tanar primar! De fapt, voia sa spuna ca l-ar fi lasat bucuros pe Jacques Martin in locul lui, ca sa plece el cu mireasa...
Stop cadru: mesajul subliminal transmis Ceciliei era urmatorul: as vrea sa-ti fac o propunere pe care nu ti-o pot face si pe care nici tu nu ai putea sa o accepti: vrei sa fii sotia mea? Fireste ca nu o poate face, pentru ca se casatorise, in urma cu trei ani cu "femeia perfecta", cum ii spunea el, dragalasa Marie, "pe care toata lumea o placea".
Se intalnisera cu patru ani mai devreme in biroul lui Robert Karoutchi, delegat RPR pe langa universitati, care ii propusese sa infiinteze o sectie la Sorbonne IV, unde Marie studia limba italiana. Sedus pe loc, Nicolas ii cere numarul de telefon iar Marie e fermecata. Se vor casatori cateva luni mai tarziu la biserica Saint-Pierre-de-Neuilly. Nicolas isi va pune costumul, fiind un eveniment festiv. A fost o casatorie sic, cu o receptie la "Tir aux pigeons", data de cele doua familii pentru crema orasului. Seara, mirii vor petrece impreuna cu prietenii de-o seama in apartamentul surorii miresei, pe care il eliberasera in vederea reamenajarii. O casatorie de activisti. Cu buna-dispozitie, cantece si dansuri pana spre zi. Luna de miere o vor petrece in Seychelles.
In acel moment, Nicolas intentiona sa intemeieze o familie stabila, sa duca acea viata de care tatal sau il privase. Mai intai au locuit in studioul de deasupra apartamentului mamei, dupa ce l-au zugravit, si au ramas aici pana la nasterea celui de-al doilea fiu. Un cuplu unit, fericit, fara probleme. "Nicolas o iubea foarte mult pe Marie", spun prietenii, "ceea ce nu-l impiedica sa faca ochi dulci - si chiar mai mult de atat! - fetelor frumoase". Pana la acest coup de foudre de pe 10 august, 1984.
In acea zi, datorita atentiilor sale, Nicolas va deveni pe loc prietenul familiei Martin, care se mareste cu un nou membru, peste treisprezece zile, cand Cecilia va da nastere unei fetite, Judith. Nasul ei va fi nimeni altul decat primarul Neuilly-ului.
Familiile Sarkozy si Martin sunt nedespartite. Cele doua cupluri cineaza impreuna la bistro sau acasa, cand la unii, cand la ceilalti. "La inceput, Nicolas nu vorbea deloc de Cecilia, ci doar de cat de bine se mananca la familia Martin", isi aminteste prietenul sau Jean-Marie Chaussonniere.
Se intalnesc la spectacole. Jacques il invita de multe ori pe Nicolas la Theatre de l'Empire, de pe strada Wagram unde inregistreaza emisiunea Dimanche Martin. De fiecare data cand il zareste in primele randuri, il saluta, in aplauzele tuturor. Iar familia Martin este nelipsita de la ceremoniile festive de la primaria Neuilly-ului. Cecilia si Marie par si ele de nedespartit, Marie o prezinta pe Cecilia drept "cea mai buna prietena" locuitorilor din Neuilly, care le pot vedea pe cele doua tinere femei cu carucioarele, pe avenue Madrid, scotandu-si odraslele la aer, in Bois de Boulogne. Cecilia are doua fetite, iar Marie doi baieti de aceeasi varsta. La nasterea celei de-a doua fetite, in 1987, revistele o vor infatisa la spital, cu copilul in brate, si cu Marie alaturi, sotia primarului Neuilly-ului, si viitoarea nasa a micutei Jeanne-Marie, dupa cum declarasera.
Erau deci mai mult decat apropiate. Vor petrece vacanta de vara impreuna in 1987, intr-o vila superba, La Baraka, inchiriata de familia Martin in apropiere de Mougins.
In acel moment, Nicolas voia sa-l sustina pe prietenul sau, Jacques, pentru un loc in consiliul municipal din Neuilly, la alegerile din 1989, asa le marturisise colaboratorilor.
Numai ca aceasta frumoasa prietenie era sortita esecului. Si asta pentru ca Nicolas e indragostit patimas de sotia prietenului sau. Se luptase mult timp, dar nu mai putea rezista. Visa cu ochii deschisi, avea insomnii, era dat peste cap, coplesit de emotii si chinuit de dorinta. Ii trimitea zilnic flori, o suna, ii facea o curte asidua, in maniera caracteristica. Stapana gandurilor sale e mai mereu singura. Jacques Martin, mai mult in trecere pe acasa, se imparte intre televiziune si teatru, unde poate fi vazut, in fiecare seara, cu sotia. Cecilia, careia Jacques nu-i daduse voie sa lucreze, se plictiseste, incep sa o oboseasca excesele acestui vesnic nemultumit. Din fericire, Nicolas e mereu acolo si ii tine companie; e amuzant, ii vorbeste despre politica si despre viitor (al sau, se-ntelege). Interesul lui Nicolas fata de persoana ei nu o lasa indiferenta. "Cine ar fi putut sa-i reziste lui Nicolas?" ne-a declarat chiar ea. Se indragosteste, la randul ei, nebuneste de acest barbat cu doi ani mai mare ca ea, primar al Neuilly-ului si vicepresedinte al Consiliului general, pe care il astepta un viitor politic stralucit.
Ii propune Ceciliei si un post: acela de director al ziarului local. Intalnirile lor, din ce in ce mai dese, la primarie sau altundeva, starnesc zvonuri in tot orasul. Totusi, niciunul dintre prieteni nu l-ar fi vazut pe Nicolas in stare sa o paraseasca pe Marie. Si cu atat mai putin, Dadu, care isi adora nora. Vestea legaturii lui Nicolas cu Cecilia a picat ca un trasnet in familie.
Marie va intelege totul intr-un weekend petrecut in primavara anului 1988, la Megeve, unde Roger Teuille, adjunctul lui Nicolas, ii invitase pe cei doi soti care o luasera cu ei si pe Cecilia, Jacques Martin fiind vesnic ocupat. Si iata o scena de roman: intr-o dupa-amiaza, cum nu fusese o vreme prea buna de schiat, cei trei raman la hotel. Intorcandu-se de la cumparaturi, Marie gaseste camera goala. Incepe sa-l caute pe Nicolas. Pe coridor, nici tipenie. In cele din urma se duce la Cecilia. Din camera ei se aud zgomote. Cand, intr-un tarziu, ii deschide, intelege ca nu fusese singura. Fereastra era deschisa. Urmele de pasi din zapada ii arata ca cineva tocmai iesise. Sotul ei! Traieste un adevarat cosmar! Nicolas, prins in flagrant, se vede nevoit sa faca fata unei situatii fara iesire.
Traducere de Lucia Visinescu. Din volumul in curs de aparitie la Curtea Veche Publishing
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
