La 1733, un preot sas din Tara Barsei, Thomas Tartler, nota, dupa placerea sa, cele vazute si mai de mirare dimprejur. Asa s-a facut ca, dupa un drum la Kronstadt, intors acasa, a notat ce aflase, trecand de Poarta Ecaterinei, in cartierul romanesc de dincolo de zidurile orasului.
Zice el: "Un popa valah, cu numele Petru, aici in Schei, fara nici o indrumare, a inceput sa faca o tipografie si sa taie literele in plumb, insa nu in modul obisnuit, ci foarte din scurt, deoarece le-a lipit pe o scandura si asa a tiparit un calendar valah, fara ajutorul presei, ci numai cu valatuc".
Nu stiu sa se fi pastrat vreun exemplar din calendarul tiparit de preotul brasovean si nu am mai gasit vreo alta mentiune in legatura cu trecerea lui pe Pamant. Dar popa Petru intelesese, cu putina sa scoala, un fapt care incepea sa se sadeasca in mintea a tot mai multi oameni: scrisul si cititul largesc lumea, cuvantul devine un bun material si transportabil.
Primul rezultat a fost spargerea dogmelor. De pilda, calugarii tipografi din spatiul romanesc al veacului al XVIII-lea, desi n-ar fi recunoscut-o in ruptul capului, aveau, in felul lor, ideile iluminismului european. Unul dintre ei, Dimitrie Ramniceanu, lasa la o parte Octoihurile si Psaltirile si se apuca in 1796 sa tipareasca la Bucuresti Oarece secreturi ale lucrarii pamantului, explicandu-se asfel: "Ca un iubitor al neamului mieu si ravnitoriu al folosului nostru, am adunat aceste minunate secreturi, atata de folositoare pentru samanaturi, pentru roduri si pentru flori si le-am scos pe limba neamului nostru".
Tiparul, monopol al bisericii in Principate, pentru a feri credinciosii de "eresuri", a raspuns treptat si unor alte nevoi decat cele ale cultului - precum placerea lecturii private. Chiar minti mai luminate au inteles acest lucru si, cand nu au tiparit de-a dreptul basme, calendare, precum popa Petru, sau alte brosuri cerute de piata tot mai mare a lecturii, au schimbat cu mare indrazneala chipul vechi al batranelor ceasloave.
Asa s-a petrecut cu un arhimandrit Grigorie, care tiparea la Tipografia Mitropoliei din Bucuresti un Triod in 1798, asternand inaintea textului religios o lunga prefata. Acolo insira idei pentru care, cu doua-trei decenii in urma, ar fi fost caterisit si inchis la balamuc. Iata ce spunea de, pilda, Grigorie, despre iubirea de intelepciune: "aceasta au pus aripi mintii omenesti", care apoi a cutreierat zarile, descoperind "insotirea planitelor si starea lor", apoi, intoarsa pe Pamant, "i-au descoperit pe un pol la miazanoapte si un pol la miazazi, i-au aratat intoarcerile soarelui, pre cea de vara si pre cea de iarna". Intrand in adancurile solului, "au scormonit atatea metaluri si au scos la iveala atatea visterii, incat au deschis nenumarate negoate". Astfel, "cu aceasta iscodire facandu-se omul si ceresc si pamantesc, au asezat oranduieli, indreptari si potriviri. Dintr-acestea sunt cunostintele ceriului, invataturile a tot ratundul pamantului, stiinte filosofesti si mathimaticesti, table de gheorgrafie, punsule (busole) de corabii, ochianuri mari si ochianuri mici, maiestrii si mestesuguri".
Dupa primul pas, spargerea dogmelor, litera tiparita a dus la descoperirea unor noi vocatii. De pilda, acum doua veacuri si mai bine, arhimandritul Grigorie era un partizan infocat al integrarii noastre europene: "Oamenii Evropei au minte ascutita, sunt nepregetatori si viteji; cum ca intr-insa s-au nascut atatia intelepti, atatia puitori de pravile, doftori, ritori si voievozi alesi, care au invatat si au biruit cu puterea mintii, a limbii si a mainii; cum ca intr-insa au statut cele doua imparatii, a elinilor si a ramlenilor; intr-insa au inflorit si infloresc stiintele, bunele obieiuri, mestesugurile, buna nemuire; iaste cu cuviinta ca aceasta Evropa sa se numeasca podoaba lumii". Si mai spune arhimandritul Grigorie ca romanii sunt, din punct de vedere geografic, europeni; dar ca, pentru a atinge standardele integrarii, avem nevoie de saltul unor reforme: "Stiut iaste ca Tara Romaneasca se socoteste de mathimatici la treapta a 47-a meridianului si a 45-a a ecvatorului, trage un aer sanatos si suptire, aflandu-se intr-o aleasa parte a Evropei si vecinandu-se cu neamuri care se lauda in stiinte. Toate acestea mijloace lesnicioase sunt de a ridica si pre fiii patriei acestia la treptele laudelor".
Intotdeauna, marile schimbari incep mai intai de la oameni marunti si uitati, precum popa Petru din Scheii Brasovului, nadusind la taierea unor slove de plumb, sau dascalul Dionisie, iubitorul de flori, sau arhimandritul Grigorie, cel cu ochii spre cer.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
