Ceea ce i se putea intampla unui ziarist opozant de acum un veac, un veac si jumatate, era caracteristic pentru moravurile intregii epoci. In timpul lui Cuza, pentru delictele de presa, exista arestul preventiv.
Bunaoara, popularul antidinastic N.T. Orasanu, apreciat pentru satirele lui, gen: "Ia-ti ladita si domnita/ Si treci iute Dambovita!", era de nenumarate ori trimis la Vacaresti. De cate ori scria un articol "atingator la Voda", Orasanu isi trimitea salteaua, plapuma si pernele la sediul inchisorii. Daca refuza sa le primeasca, directorul penitenciarului era intampinat cu asigurarea: "Nu-ti fie teama, o sa primesti ordinul peste cateva ceasuri". Si ordinul sosea intotdeauna.
In aceasta perioada de inceput, ziarele erau putine - cotidianele nu erau raspandite - si aparitia celor mai multe nu avea o data fixa. Mai toate erau independente, traiau cum puteau, prin mijloace proprii cel mai adesea (partide politice inca nu existau, ci doar grupari), fara fonduri secrete, cu putine anunturi, banii incasandu-se din abonamente si din vanzarea cu bucata. Si o cale, si cealalta aduceau putini bani.
Pe la 1870, daca erau in Bucuresti 12 ziare. Gazetari de oarecare anvergura erau si mai putini: C.A. Rosetti, C. Bolliac sau mai sus numitul N.T. Orasanu. Serviciul informatiilor din tara era putin dezvoltat, interviul politic - necunoscut. Doar reportaje parlamentare, cate un articol oarecum ideologic, telegrame traduse din presa de la Pesta si Viena, o rubrica de stiri diverse tot de prin presa straina.
Prima publicatie care schimba fizionomia ziarului autohton este "Romania libera", aparuta la 15 mai 1877 sub directia lui D.A. Laurian, cu condeie literare de talia lui Barbu Delavrancea, Al. Vlahuta, D. Zamfirescu, E. Racovita. Cu "L'Independence Roumaine", se introduc reportajul si o rubrica a "informatiunilor". Cotidianul "Razboiul", al tipografilor Thiel si Weiss, introduce ilustratia de prima pagina. Ziare politice reprezentative sunt "Romanul" liberalilor si "Timpul" conservatorilor. Primul - cu personalitatea lui C.A. Rosetti in prim-plan, al doilea - cu aceea a lui M. Eminescu, amandoi mari gazetari.
Doua ziare propun o reala trasformare a jurnalisticii romanesti: "Epoca" si "Lupta". Cu ele incepe sa se afirme ideea de opinie publica, pana atunci ca si inexistenta. Cu avant polemic si romantism pitoresc, de inspiratie franceza, "Epoca" de sub conducerea lui Nicu Filipescu schimba atmosfera politica din Bucuresti. Are verva, o buna informatie, condeie de valoare. "Lupta" se impune ca ziar foarte citit prin pana lui Gh. Panu, fost junimist, cu un scris bataios, coroziv, ironic sau zeflemist. Sarja portretelor lui ramane remarcabila. Un ziarist citit si temut.
Cele doua publicatii sunt prezente foarte vii in atmosfera de intensa lupta politica dintre anii 1885-1888. Pe urma deschisa de ele vine "Adevarul" lui Alex. Beldiman, care apare la 15 august 1888. Ceea ce ofera el este o atitudine antiguvernamentala oricare ar fi fost guvernul, cu afirmarea spiritului opozant al multimii, al oraseanului care face si politica. Spirit opozant si contrar dinastiei straine (Beldiman fusese prefect de politie sub Cuza, dar, in noaptea detronarii acestuia, se dovedise "putin uitator de datoriile sale", aflandu-se la o partida de carti cu prietenii. Parca pentru a i se ierta pacatele, va ramane toata viata pro-dinastie pamanteana). Pe frontispiciul ziarului sau aparea motto-ul: "Sa te feresti, Romane, de cui strain in casa!". De 10 mai, scria: "10 mai, zi de doliu". Avea mereu ceva cu urechile prea mari ale lui Ferdinand, principele mostenitor. "Adevarul" a speculat dispozitia cititorului de a privi cu neincredere tot ceea ce insemna putere si autoritate. Si a avut succes decenii in sir.
Un succes si mai mare il are "Universul", ziar apolitic prin excelenta, si care domina presa bucuresteana. Din 1885 apare zilnic, isi mareste formatul. Prin inteligenta utilizare a mijloacelor postale si printr-o eficienta distributie, ajunge de la 5.000 de exemplare la 80.000. Pe prima pagina avea un articol de fond, unul despre un eveniment de politica externa, o cronica feminista, o traducere din vreun ziar strain, o corespondenta judiciara, un fragment dintr-un autor roman, rubrica "Din Transilvania" si ilustratii. Anunturile si diversele stiri din tara si strainatate erau situate in cea de-a doua pagina; rubricile "Ultima ora" si "Ecouri" erau intalnite in cea de-a treia; ultima era destinata publicitatii, reclamele aducand ziarului un venit considerabil. Cu alte cuvinte, un ziar de informatie, "un fel de enciclopedie zilnica", dupa cum scria Mille, "un fel de cinematograf, in care publicul, pentru 5 bani, sa primeasca totul, dar absolut totul ce-l intereseaza".
Sufletul ziarului e Luigi Cazzavillan, unul dintre multii aventurieri italieni plecati prin lume sa-si caute norocul. Cazzavillan luptase alaturi de Garibaldi in Franta, intre 1870-1871, si alaturi de sarbi in 1876; fusese corespondent de razboi intre 1877-1878. Ajuns in Romania, se casatoreste cu o romanca si, din 1880, se apuca de jurnalism. Are fler in aceasta meserie. E cunoscut de pilda procedeul cu care isi atragea abonatii. Fiecare abonat pe o perioda mai lunga sau acei cititori care ii convingeau si pe altii sa se aboneze primeau gratuit "o sticla de apa de Genova, cel mai placut si mai durabil parfum, premiat cu 18 medalii". Ideea lui cu reclame platite asigura ziarului viata lunga si cresterea tirajului. Pacat ca s-a stins repede, in 1902, la doar 50 de ani. Dar e totdeauna intremator sentimentul ca lasi ceva in urma.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
