Relatia patron-client este cu mult mai veche decat s-ar crede la prima vedere. Povestea ei coboara in antichitatea romana. Juvenal descrie aceasta relatie prin obiceiul "sportulei", care nu era altceva decat un cosulet pentru mancare, pe care clientul il avea mereu asupra sa, cand se afla in preajma patronului, pentru a-i cersi delicatesurile pranzului. Obiceiul era atat de cangrenat social incat devenise un adevarat lant trofic al unui obicei cotidian, iar clientii se intreceau prin variate si cat mai originale metode sa castige bunavointa patronului, astfel incat sa aiba "sportula" cat mai plina. Derivarea cuvantului "sport" din "sportula" nu este tocmai intamplatoare. Sportivii de azi, cu precadere fotbalistii, traiesc aidoma clientilor latini din antichitatea romana, adica peste medie, desi nu faceau mare lucru, iar nivelul intelectual nu necesita eforturi pentru umplerea "sportulei".
La alti parametri, clientii de odinioara care practicau obiceiul "sportulei" erau intalniti si in administrarea statului pe diverse paliere de guvernare. In Romania contemporana cunoastem exemple deja proverbiale de posesori de "sportule" precum Miki Spaga, Spagaton sau Spagoveanu, pentru a exemplifica cele mai legendare constructii "sportulane". Adica oportunistii care in schimbul cosului plin indeplineau cele mai josnice sau compromise comenzi sau indeletniciri.
Acest obicei al "sportulatului" a fost punctul de plecare al prabusirii Romei, deoarece a contribuit la revansa periferiei asupra centrului. Toti dezaxatii, puturosii, oportunistii, invartitii de circumstanta, profitorii de tot felul au extins falia dintre stabilitate si anarhie, asa cum se intampla si in Romania de azi.
Grupurile marginale prin acumulari de capital (includem aici si sistemul de relatii clientelare construit intre clienti in semn de solidaritate de breasla intru furt "sportulan") s-au interpus treptat, in cateva generatii, vechilor patroni, devenind ei stapani, iar regimul crizei militare traversate de Roma in secolul III era noastra este similar cu revansa istorica a "sportulanilor" nostri "marginalizati" inainte de 1989, si care si-au luat revansa in istorie, pentru a face orice.
Caracteristicile unei societati conduse de "sportulani" sunt: coruptia, prostitutia si anarhia. Asa cum tronul imperiului de odinioara era licitat de diversi invartiti care reuseau sa angajeze mai multi mercenari, devenind pseudo-imparati in vreo provincie de margine, pana la revenirea autoritatii centrale, tot asa baronii de partid s-au substituit autoritatii centrale dirijand prin propriul mecanism financiar si prin excelenta clientelar viata cotidiana si economica din propria-i feuda administrata. Aceasta realitate inseamna anarhie, iar prostituarea noilor clenti devine mai vulgara si mai promiscua deoarece nu mai avem principele luminat, stapan al primilor clienti, mai selectivi si rigizi, ci avem deja perifericul, sclavul de odinioara, in pozitia de a umple "sportulele" noilor clienti care bat la poarta istoriei. Dar nu cu delicatesuri ale generozitatii, ci cu resturi ale umilintei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
