Ideile "filosofice" ale poetului sunt de fapt locuri comune ale discutiilor de fiecare zi, din restaurante, sali de asteptare sau trenuri.
"Pot spune, in ceea ce-l priveste, cu certitudine ca Iulian Nuta este un poet de factura filosofica si volumul de fata o dovedeste din plin." Aceasta declaratie solemna este extrasa din prefata semnata de Dumitru Dumitrica la volumul lui Iulian Nuta, Flori pentru fazele lunii, Bucuresti, Ed. Perpessicius, 2006. Dumitru Dumitrica are o idee fantezista despre filosofie daca isi inchipuie ca Iulian Nuta scrie o poezie filosofica. Versurile reproduse in carte cuprind de fapt reflectii naive, daca nu de-a dreptul puerile, unele induiosatoare, altele pur si simplu caraghioase:
"In Cer/ Stelele sunt stele/ Si cumpara haine scumpe/ Iar planetele/ Sunt planete/ Si cumpara haine cu defecte/ Pentru ca sunt ieftine.// Pe Pamant/ De ce nu e ca-n Cer?/ Pe Pamant/ Oamenii rai cumpara/ Haine luxoase."
Volumul contine si un fel de poeme in proza, la fel de inconsistente din punct de vedere filosofic:
"- Frate, destinul este ca o camasa pe care o purtam de la nastere pana la moarte, si cum toti dorim s-o purtam curata in fiecare zi, in fiecare zi trebuie s-o ingrijim, astfel vom respira in fiecare zi aerul Raiului.
Asadar, destinul este dependent de proprietar. (...)
Cel care se sinucide isi pateaza camasa, pentru ca evadand de pe scena vietii, isi intrerupe rolul din actul piesei fara sfarsit, pe care este obligat sa-l joace pana la capat, si astfel, in actul urmator..."
Ideile "filosofice" ale poetului sunt de fapt locuri comune ale discutiilor de fiecare zi, din restaurante, sali de asteptare sau trenuri. Toate onorurile pe care cineva le primeste pe pamant nu au nici o valoare in cer, oamenii sunt mai rai decat crocodilii, intrucat crocodilii, oricat de fiorosi ar fi, nu se omoara intre ei, natura vindeca mai bine decat doctorii etc. etc. - acestea sunt adevarurile "descoperite" de Iulian Nuta. Din punct de vedere literar ele ar putea fi salvate printr-o reformulare expresiva, printr-o actualizare, eventual chiar printr-o rasturnare a sensului lor originar. Dar autorul cartii nu face decat sa le repete incantat de sine, convins ca are un fel de revelatii pe care tine sa le comunice semenilor:
"La Cer/ Nici un onor pamantean/ Nu ajunge.// Ca florile/ Se scutura/ Onorurile."; "Chiar daca moare de foame/ Crocodilul/ Nu ucide crocodili."; "Doctorul naturii/ Imi este model."
Mai lipsea cugetarea "Amorul e un lucru foarte mare." De fapt, nu lipseste. O gasim in urmatoarea varianta:
"Iubirea este nemuritoare."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
