"In clipa cand accepti o astfel de postura, devii altcineva...- continuase poeta. Nu mai esti tu artistul, esti cel cu care lucreaza celalalt. Din experienta mea de lectura, stiam ca e extrem de greu sa vorbesti despre tine pe parcursul unei carti intregi fara sa cazi in ridicol. Aveam multe exemple rele si doar unul bun: Marin Preda, care scriind in vreo trei carti despre el, reusise sa nu cada in ridicol".
Cu aceste cuvinte ale Ilenei Malancioiu, de o modestie rara astazi, a debutat dialogul in direct pe care l-am purtat in decembrie 2003 in compania poetei si a criticului literar Daniel Cristea-Enache, autorii excelentului volum "Recursul la memorie", aparut in colectia Egografii a editurii Polirom. Era evident, asa cum este si astazi, ca atat eu cat si autorul convorbirilor cu Ileana Malancioiu ne aflam in fata unei scriitoare care impune un model adevarat, deloc distant sau moralizator pedagogic, al curajului de a spune lucrurilor pe nume, oricat ar deranja, perturba ori supara definitiv colegi de breasla, politicieni ori false valori aplaudate de mondenitatea culturala. Ileana Malancioiu refuza orice fel de concesie si nu iarta deloc concesiile facute de colegii scriitori care, in diferitele momente ale unor lasitati pe care astazi le-ar vrea sterse cu buretele, aveau la indemana si optiunea, mai dificila si mai putin aducatoare de glorie, de a nu ceda si de a alege o cale mai demna. Poetei nu ii plac laudele, cuvintele pompoase, frazele intortocheate si nici lumina reflectoarelor. Am convins-o greu, de fiecare data, sa participe la emisiunile de televiziune pe care le-am realizat. In urma cu zece ani, i-am facut un film portret, pornind de la poemele din antologia aparuta la editura Vitruviu. A insistat atunci sa filmam in Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor, unul dintre putinele spatii in care se simte confortabil.
In "Recursul la memorie", un volum in care predomina amintiri despre scriitori care au iesit din circuit in mod nedrept, prin moartea prematura ori prin plecarea in exil, sau din cauza nesansei, scriitoarea trateaza cu dragoste si breasla din care face parte, ponegrita, in opinia ei, cu totul nedrept. "Ne-am pus cenusa in cap si noi in mod flagrant si s-a incetatenit idea ca a fost un dezastru, ceea ce nu este deloc adevarat." Daniel Cristea-Enache, cel care prin aceasta carte a contribuit intr-un fel la "clasicizarea" inca din timpul vietii a poetei, subliniaza locul special pe care il ocupa memoria: "Spre deosebire de regretabil de multi scriitori ai nostri care isi aduc aminte doar de lucrurile bune din viata lor si gasesc totdeauna compromisurile doar dincolo de ograda gradinii lor, niciodata la ei insisi, Ileana Malancioiu are o memorie neselectiva care aduna si coaguleaza elemente din diferite spatii, inclusiv din cel al biografiei personale, avand puterea morala de a-si asuma anumite lucruri si de a-si face mea culpa pentru chestii absolut minore."
Autoarea doreste sa clarifice, sa puna intr-un fel ordine in numeroasele biografii falsificate ale unora dintre contemporani, care trebuie sa-si ocupe candva adevaratul loc intr-o ierarhie a onestitatii, a adevarului, a valorii. Poeta nu si-a cerut dosarul de la Securitate, de frica de a nu afla lucruri suplimentare peste ceea ce cunoaste deja: oameni, din pacate si multi "colegi", care astazi ocupa functii inalte si inainte s-au tinut de turnatorii. In plus, faptul ca "niste oameni, care erau considerati niste constiinte, - precizeaza Ileana Malancioiu - au putut face una ca asta amesteca tot cu tot. Eu nu mai stiu ce sa cred. In consecinta, despre carti as prefera sa se vorbeasca doar despre valoare." Cartea de convorbiri cu Daniel Cristea-Enache a fost determinata de aparitia in ultima vreme a unui numar important de carti de memorii, cu adevaruri subiective, "unele foarte dure la adresa noastra a tuturor". Ileana Malancioiu afirma cu toata taria ca de la nivelul unui jurnal sau altul nu se poate spune senin ca toata literatura romana nu a existat de fapt in comunism si ca totul a fost un pustiu spiritual. "Eu m-am plicitisit sa tot aud discutii care nu sunt despre valoare, ci despre hotar si despre dosar.Vreau sa reusim sa depasim odata aceasta faza!" Pornind de la un citat din carte, potrivit careia autoarea se declara ingrozita ca se incearca scoaterea din cultura romana a unor autori pentru ca au fost de dreapta sau de stanga, sunt interesata sa aflu care dosar este mai credibil, in opinia scriitoarei, cel de dreapta sau cel de stanga, si in ce masura aceste dosare conteaza in prezentul si in posteritatea unui scriitor. "Nici unul, pentru ca ele pot insela mai mult decat literatura, a se vedea cazul Caraion."
In finalul unei discutii pentru care ar fi trebuit un spatiu triplu de emisie, o intrebare pentru poeta Ileana Malancioiu, de la o liceeanca dintr-un catun indepartat inchide emisiunea. Ce-i de facut, daca azi te incapatanezi sa scrii poezie? "E o perioada groaznic de grea, dar niciodata nu a fost altfel. Inainte era cenzura, acum este zgomotul asta in care si daca esti genial e ingrozitor de greu sa te afirmi. Cine crede in poezie, insa, trebuie sa o scrie indiferent de conditiile grele in care se afirma."
* Din volumul in pregatire Ex libris de scriitor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
