Familia Ienibace din Focsani pare - din cele consemnate de fiul Teodor - una dintre familiile instarite (are vie la Odobesti) ale urbei. Copilul ia lectii de vioara, i se cumpara bicicleta, invata acasa cadril si vals. Cu toate acestea - sau poate tocmai de aceea -, cel mic este constient de valoarea banilor, intelege ca educatia lui inseamna eforturi pentru parinti, motiv pentru care nu inceteaza a le arata recunostinta in scris. Stie foarte bine ca este dependent de resursele familiei, iar educatia asta bazata pe respectul banilor il face sa sesizeze apucaturile nu tocmai ortodoxe ale "Dlui Director care a cerut cate 10 bani de la fiecare elev pentru a se cumpara stegulete de 10 Maiu. In timp de criza noua ne arde de stegulete. Nu-i asa?" noteaza acid copilul.
Asadar, cumpatarea, respectul pentru bani (care inseamna respectul pentru munca) erau componente ale educatiei unui tanar la 1906. El stie ca, pentru tot ceea ce primeste, trebuie sa si dea, adica sa invete spre a-si multumi parintii. Cand nu se sileste, cand ia note mici, gandul lui se indreapta numai catre parintii care se straduiesc ca lui sa nu ii lipseasca nimic. Se invinovateste adesea: "Eu nu am vointa asupra mea. Tata se cazneste sa faca ceva din mine si nu poate. De mii de ori imi spune sa exersez la vioara si eu nu pot sa ii indeplinesc nici atat de mica placere." Sau "Azi din nou am fost la vie impreuna cu Tata. De multe ori se iveste in fiinta mea un fel de indemn, de impulsiune care ma face sa iubesc pe iubitii mei parinti la nebunie. Mi se rupe inima de durere cand vad vre'odata pe tata sau pe mama dojenindu-ma. Acum sunt mare; trebuie sa judec bine tot ce fac."
Adorabile sunt aceste randuri din 16 mai 1906: "Numai lucruri rele azi. Cum m'am dus la scoala baietii si profesorii viin cu reaua veste ca se prelungesc cursurile pana la 15 iunie. Apoi dupa masa acasa imi moare papagalul. Durerea ce am avut-o cu aceasta ocazie era atat de mare de parca'mi murise cineva din familie. L-am ingropat in gradina pe bunul si fidelul papagal care era pe lume dupa Mama si Tata singurul care ma iubea sincer si il iubeam. Acum s'a dus. Dumnezeu e puternic si mare."
Familia este nu numai instarita, ci si face parte din lumea buna. Copilul primeste in dar carti, se aboneaza la revistele lui Nicolae Iorga, se duce la o conferinta tinuta de A.D. Xenopol la Focsani. Din discutiile din casa, imbratisand opiniile parintilor (ale tatalui probabil, cu deosebire), isi cristalizeaza pareri favorabile despre profesorul Nicolae Iorga, se pare un apropiat al familiei, pentru ca undeva foarte fugar se noteaza ca, in drum spre Iasi, "Dl Profesor Iorga a poposit o noapte la noi". Tot in casa este cultivat si sentimentul destul de transparent antimonarhic - oricum, Carol nu este un preferat al insemnarilor din acest prim caiet. Acest sentiment il face pe tanar sa nu se lase impresionat de Expozitia Aniversara Carol I: "Azi vizitam Expozitia. Are pozitie frumoasa. Dar nu cam are lucruri mari expuse."
Nu-i agreeaza nici pe socialisti: "Citesc intr-un jurnal, 'Adevarul', 'Letopisetiile' lui C. Mille. Dupa mine, cred ca nu poate exista ceva mai absurd si mai caraghios de cat aceasta 'opera' a Dlui Mille."
Chiar daca sunt fara indoiala contaminate de parerile tatalui, la randu-i influentat de Nicolae Iorga, insemnarile despre Rascoala din 1907 sunt documente care pot ajuta la intelegerea evenimentelor, exprimand in fond perceptia colectiva a realitatii. Elevul de 14 ani este portavocea a ceea ce se spune in jurul sau si in ziare: "Se zvoneste ca rascoala satenilor din Nordul Moldovei a luat mari proportii. Taranii cer pamant si devasteaza curtile proprietarilor, evrei mai ales. Azi a plecat de la noi din Focsani si regimentul nostru pentru a tine in respect pe tarani. Iasul e ocupat militareste si Botosanii devastati. Se zvoneste ca a inceput o revolta si in judetul Putna"; "Citesc in jurnale ca au fost ucisi 6 tarani si alti cativa au fost raniti in ciocnirea cu armata.
Trupele au ordin sa traga. Guvernul a decis sa inabuse rascoala chiar prin ajutorul armelor. S'a votat legea de chemare a rezervistilor. Guvernul a decis sa nu faca pofta taranilor care se poarta asa de anarhic"; "Rascoala se intinde si in Muntenia. Acum taranii sunt impuscati. Am citit azi un miscator si frumos articol, Dumnezeu sa-i ierte, publicat in Neamul romanesc si scris de N. Iorga relativ la rascoala"; "Rascoala a izbucnit in Muntenia, Vlasca si Teleorman. Aci taranii sunt mult mai cruzi ca in Moldova. Schingiuesc, omoara si distrug tot ce le iese in cale. Imi pare imposibil ca singur taranul sa fi conceput aceste rascoale. Nu este de discutat ca sunt agitatori."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
