La Dragormina e linişte pioasă, e smerenie. Iţi lasă in suflet mult timp o pace aproape dureroasă: ţi-e greu după ce părăseşti lăcaşul şi imprejurimile să te mai obişnuieşti cu tumultul vieţii de mirean. Iţi dai seama cât de efemere sunt cele lumeşti. Cât de repede trecătoare sunt toate! Făpturile sunt siluete care dispar undeva departe fără nici o promisiune de intoarcere. Tot spaţiul Bucovinei are un aer, o atmosferă de melancolie blândă şi dureroasă.
Am cutreierat şi satele bucovinene. Atât cât am putut, cât statutul meu de călător cu ochii pe ceas şi pe calendar mi-a putut permite. Există in robusteţea caselor şi a oamenilor, in curăţenia lor fizică şi spirituală, in blândeţea gesturilor şi cuvintelor o adâncă şi nespusă tristeţe. Probabil că este tristeţea revărsată din prea mult frumos. Si fără un motiv anume – sau poate tocmai de aceea –, in lumina densă alb-albastră, verzuie sau galbenă spre roşiatică in amurg sesisezi că prinde consistenţă ceva imaterial: un dor sfâşietor.
Aparent atât de bine cunoscută, Bucovina poate oferi la fiecare nouă intâlnire cu ea alte şi alte frumuseţi. Alte şi alte unghiuri din care să o priveşti. Prospeţimea ochiului – absenţa prejudecăţilor, lăsarea la vatră a ghidurilor turistice, adică a indicaţiilor "neapărat de văzut!" – iţi poate descoperi fragmente de istorie (cât de mult m-au impresionat bornele de hotar de imperiu!), de viaţă de demult, de oameni care au fost.
O astfel de Bucovină de demult a descoperit tânărul elveţian Simon Geissbuhler. Rodul descoperirii lui este un splendid album intitulat "Cimitire evreieşti din Bucovina". Cum nu sunt expert in domeniu, am să citez. Mai intâi din autorul frumosului, tulburătorului album: "In toamna anului 2008 – când am intreprins prima călătorie in Bucovina –, am rămas uluit la vederea minunatei sinagogi din Rădăuţi şi a cimitirului din Siret – subliniez că le-am descoperit pe amândouă absolut din intâmplare. Si mai mult m-a mirat incă să constat că aceste vestigii ale unui trecut iudaic infloritor sunt aproape necunoscute şi că turistului nu i se atrage atenţia asupra lor. De exemplu, in ghidul meu turistic nu am găsit nici o singură referinţă la vreo sinagogă sau la vreun cimitir iudaic din Bucovina, iar informaţiile din alte ghiduri turistice consultate ulterior erau sau foarte precare sau total inexistente. Cartea de faţă işi propune să schimbe această situaţie. Este un ghid de călătorie ilustrat şi se adresează in primul rând turiştilor care nu intenţionează să viziteze doar fascinantele mănăstiri din Bucovina, ci ar dori să cunoască şi bogata tradiţie iudaică din acest ţinut. Căci, din punctul meu de vedere, cimitirelor iudaice din Bucovina le revine o importanţă istorică, morală şi culturală considerabilă". Am să mai citez din Ruth Ellen Gruber: "O mână intinsă rupe o rămurea. O imagine extraordinară, chiar suprarealistă, atât de sugestivă incât ai impresia că auzi trosnetul lemnului. Copacul din care este ruptă rămureaua simbolizează chiar pomul vieţii, iar mâna este mâna lui Dumnezeu – poate mâna ingerului morţii. Această imagine generată de unul dintre motivele impresionante ale artei palstice evreieşti se regăseşte mereu pe pietrele funerare in cimitirul din oraşul Rădăuţi din Bucovina (nord-estul României), dar şi in nenumărate alte cimitire evreieşti din acest ţinut din Estul Europei Centrale".
Iar acum, am să vă las să priviţi!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
