REPORTAJ/ Realitatea imediata si literatura

6 ian 2010 Autor: Constantin Stan

O amintire literara din vara, de la Neptun

Se scriu putine carti despre realitatea imediata, cea in care traim cu totii si pe care nu incetam sa o blamam, sa o laudam, sa ne aratam dezamagiti sau incântati, adica sa avem o atitudine constanta fata de ea.

Noul val literar a debutat cu o astfel de ambitie, incercând sa surprinda schimbarile lumii noastre, schimbari vizibile mai ales la cei tineri. Asadar, a navalit in proza, dar si in poezie, o lume mai libertina, aparent iconoclasta, negând valorile traditionale intr-un mod anarhic. Spun anarhic pentru ca exista valori perene si valori comuniste, exista ideologii construite pe sistemul comunist si pe refuzul acestuia, exista mentalitati adânc inradacinate in jumatatea de secol in care românii au fost privati de drepturi fundamentale, dar exista si principii solide de viata venind din lunga experienta umana. Tinerii le percep pe toate ca fiind produsul comunismului, iar pe cei care le mai sustin ii percep ca pe niste dinozauri din epoca de piatra a aceluiasi comunism.

In acelasi timp, insa, lumea noua a adus categorii inexistente, personaje care nu se puteau imagina inainte de '89, noi factori ce ne influenteaza viata, ne dicteaza comportamentele si ne raporteaza altfel unii la altii. Peste noi au navalit realitatea politica si fauna sa de personaje, realitatea afacerilor, cu o paleta larga de tipologii, realitatea showbiz-ului, propunând de-a valma vedete si pseudovedete, realitatea mediatica, influentând principii, mod de viata, valori, manipulând mase largi prin mituri si pseudomituri, realitatea high-life-ului, un high-life autohton, desigur, cu tot felul de specimene care ar fi facut deliciul si ar fi triplat comedia umana a lui Balzac.

Subiectele si personajele acestor realitati razbat greu in literatura. Cauza principala este, in opinia mea, modul in care traieste scriitorul român. Mai degraba inchis in sine sau multumindu-se cu un cerc de amici cam din acelasi mediu, preferând asadar subiectul restrâns, al cercului si preocuparilor bine cunoscute, subiect cel mai adesea livresc. Accesul limitat, cauzat de conditia sa sociala, la realitati, la fatetele multiple ale realitatii in care traieste il limiteaza pe autorul român la propria experienta de viata. Putini autori trec dincolo de ea, fundamentând realitati pe care nu le-au trait direct. Printre cei putini, Doina Rusti si Dan Stanca au pornit de la cazuri reale, fie ca a fost vorba de mari convulsii sociale ori politce, fie de faptul divers, in scrierea unor carti.

O alta cauza majora a nepercutarii la subiectul din realitatea imediata este insasi conditia neprofesionista inca a scriitorului român. El nu are nici timp (presat de obligatia de a-si câstiga traiul zilnic dintr-o alta meserie decât cea a scrisului), nici resursele financiare spre a se documenta. Când gaseste un sponsor sau o finantare, o afla pentru un material, o carte in faza finala. Mai nimeni nu finanteaza un proiect, ci, in cele mai bune cazuri, un produs. Bursele de creatie - ca si subventiile directe catre autor - ar trebui orientate spre sustinerea unui proiect. Un an, doi, scriitorul ar trebui sa beneficieze de resurse spre a trai, dar si spre a se documenta.

In fine, dar cred ca nu in ultimul rând, reticenta, inapetenta, neaderarea la subiectele fierbinti ale realitatii noastre isi au originile in faptul ca mass media, cu precadere televiziunile, se asaza intre noi si realitate, intre noi si public. Lumea crede in - si consuma fara satiu - realitatea mediatica. Or, acolo, chiar daca tratate superficial, partizan adesea, sunt prezente cam toate subiectele de interes pentru publicul larg. Lui, intr-o buna masura, nu prea mai ai ce-i spune spre a-l câstiga de partea literaturii. Mizând pe efectul care s-ar fi produs in lumea ocoidentala prin asumarea unui subiect precum "Cazul Tanacu", Pascal Bruckner a incercat un succes de public in România cu el. Evident, n-a reusit. Se pare ca publicul românesc nu graviteaza in jurul unui subiect mai mult de cele câteva zile cât acesta e tocat la televizor.

Anul acesta au aparut doua carti interesante, proaspete in subiecte, curajoase pentru ca intra pe acest teritoriu minat al realitatii imediate. Este vorba de "Arunc-o pe sora-mea din tren" de Stelian Turlea si "Colectionarul de iluzii" de Sebastian Sârca. Vom vedea ce lume ne aduc cei doi si cu ce profit pentru un cititor, ca mine, altfel ahtiat dupa informatiile de tot felul parvenite prin presa, la prima intâlnire din anul acesta. Ca sa incepem 2010 cu bine!

CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.

Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine