"Arunc-o pe soră-mea din tren"de Stelian Turlea incepe cinematografic, cu un cadru de film: otânără se trezeşte mahmură, cu capul mare şi cu "filmul rupt": nuişi aduce aminte prea bine ce a făcut cu o seară şi o noapteinainte.
Ea reconstituie o parte aintâmplărilor din semnele evidente pe care realitateaapartamentului in care locuieşte cu o colegă i le arată: dezordineşi, mai ales, o matahală blondă care se simte ca la ea acasăbântuind, in nişte chiloţi de inot, pe la bucătărie, cerând cafeaşi un mic dejun dacă se poate copios.
Fetei nu i-au plăcut niciodatămatahalele (ba are coşmaruri adesea că imparte patul cu un aşaspecimen), blonzii - nici atât, iar convenţia cu cea cu careimparte chiria este de a nu veni acasă cu bărbaţi - măcar nu fără aanunţa. Ileana este ziaristă, uşor confuză, incecată până in gât inmeserie, astfel incât propria viaţă trece pe planul aldoilea.
Dar, in fond, ce i-ar puteaoferi o viaţă de dincolo de meserie? O familie in care toatedarurile au fost indeptate spre sora vitregă, un iubit care vine şipleacă, destul de abulic, cu suflet bun, dar el insuşi părând căincă se caută, mai intâi in profesie, shopping-uri, party-uri incare se bea mult, se fumează mult, se acoperă cu multe relaţiimultul vid sufletesc. O viaţă in fond destul de superficială, incare marile drame stârnesc tristeţi alungate la coafor saucosmeticiană şi se spală in reprize de bocete. De bocete, nu deplâns! Personajele feminine - Ileana, Ilona, Yvona - seamănă aşacum le seamănă numele: esenţial, dar şi cu mici particularităţi.Toate sunt tinere, toate sunt intr-un fel sau altul nefericite,toate sunt superficiale, indecise şi cam uşuratice in ceea ce vor.Ele sunt expresiile generaţiei feminine tinere de azi, generaţiatrăirismului, a consumării clipei, a mess-ului, telefoniei mobile,fast-food-urilor, iubirilor de suflet, ascunse undeva in taineleinimii, dar dublate de relaţii intâmplătoare de tip sportiv,igienice in fond, de o noapte sau de-o disperare (aşa cum ni sesugerează că este cea cu care incepe romanul pentruIleana).
Viaţa e trăită frenetic,inaintand ca un tren fără locomotivă. Unde se află scăparea, undeeste soluţia: in succesele gazetăreşti ale Ilenei, in snosbismul şicinismul cu care vrea bani cu orice preţ, prin orice incălcare aminimelor coduri de conduită morală in cazul Ilonei, in căsniciaconsumată mai mult in despărţiri, plecări de acasă şi jurăminte că"totul s-a terminat" in cazul Yvonei?
Să nu se inţeleagă din aceastăsumară prezentare că Stelian Ţurlea incriminează, analizează,dezbate cazuri in romanul său. El are superba inţelepciune de alăsa evenimentele să năbuiască spre cititor, nu se erijează ininstanţă morală, chiar dacă faptele unora sunt bune şi ale altorarele, scrie alert, amuzat - şi amuzant - despre o lume destul depuţin prezentă in literatura noastră. Este lumea unei generaţiiprinse in vertijul vremurilor in care trăieşte, nişte vremuri carenu o lasă nicio secundă să respire, să mediteze, să aibă drame maiprofunde de o secundă. E bine sau e rău? Autorul ne arată aceastălume şi nu are niciun moment intenţia de a o judeca sau de a neobliga pe noi să o judecăm. S-a spus că subiectul romanului ar aveapunct de plecare in povestea "Fata babei şi fata moşneagului", ceopera mereu cu dihotomia intre fata bună şi fata rea, cu mereuacele ipostaze ale feminităţii cu fata bună care nu are noroc dinnaştere ci şi-l construieşte prin blândeţea, hărnicia ei şi cu fatacea rea, dar miruită cu noroc din naştere. Romanul in sine are aurăde poveste, in care binele va fi răsplătit până in final. StelianŢurlea nu se teme de similitudini, locuri comune sau poncife: lumearepetă aceeaşi şi aceeaşi poveste, ne spune el, binele face partedin viaţă tot aşa ca şi răul, şi de ce am crede mereu că nu potexista şi finaluri fericite?
Lumea unei redacţii deteleviziune este vie şi autentică in romanul acesta plăcut lalectură, curajos pentru că nu işi propune să complice, ci săexemplifice viaţa. Stelian Ţurlea are marea capacitate de asurprinde intr-o inişruire de obiecte o lume, iar intr-o replică ofilosofie de viaţă. Cred că un bun regizor ar face un film extremde atrăgător din acest roman construit parcă de la bun inceputcinematografic, unde parcă nu se citesc cuvinte ci se urmărescimagini ale existenţei de lângă noi cu aviditate de a le vedeapentru prima oară.
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) aUniversitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentruromanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" SatuMare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalismcultural.
Este prezent de la primul numar,saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul deDuminica".
Este presedintele sectiei Proza aAsociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
