Filmul Micii Revolutii din Ianuarie
Din specia aceluiasi tip de joc cu parfum de dezbatere,scandal si inovatie asezata sub specia vizualului, joc cu antenesincretice si radacini dadaisto-suprearealiste, este si actualul"happening" pus la cale de artista. Lucrurile, in plan exterior, austat cam asa:
La data de 26 ianuarie 2010, Ioana Ciocan (foto 3) a dezvelitin piata Presei Libere, pe soclul de granit rosu al fostei statui alui V.I. Lenin, o momaie, cu o inaltime de 3 metri, si modelata dinarpacas, orez, bomboane cip si ciocolata, reprezentandu-l peacelasi Vladimir Ilici (foto 6). O resuscitare a unei fantome aistoriei universale, dar si o talmacire a unei efigii acomunismului altoit la noi, realizata cu obsesiile gurmande aleconsumismului (cu semnificatii chinuit ritualice: arpacasul, 5 kg,este materia prima a colivei, orezul, 2 kg. - a sarmalei,bomboanele cip, 1 kg. - simili-chewing-gum-ul pionierilor etc.etc.). Ce a iesit este un Lenin de-ti vine sa-l mananci, cu gesticagreoi-pahidermica preluata de la predecesorul sau - Lenin-ulimaginat de Boris Caragea, cu acelasi palton cu poalele pana lapamant, dar, una peste alta, caricatural, hazliu si tembel. Acum,statuarul are textura bibilita de dragul bibilului (sau, dacadoriti, de dragul fleacului, al derizoriului menit sa invadeze sisa darame solemnitatea subiectului).
Ora 11,00. "Dulcea" dar indigesta statuie a lui Lenin esteinvelita intr-o panza rosie, lucioasa (foto 1, 2). Cativa baietizdraveni dau zapada (abundenta) de pe treptele soclului. IoanaCiocan, la poale, printre nameti, este creatoare, intervievata,promotoare, director de marketing si de productie. Dar siprotagonista. Duce cu pas incet o coroana de garoafe la picioarelestatuii (foto 5). Dupa 10 minute de asteptare incordata de frig,cineva trage de cearceaful purpuriu si deodata apare, in toatasplendoarea ei cariata, imaginea unui Lenin pe care Ioana Ciocan sil-a scos de sub tampla, precum Zeus pe Atena.
Tot ceremonialul este constant insotit de protestelemitocanesti ale unui barbat in varsta, care ii acopera cu sudalme,otova, pe comunisti, pe mama lor, pe criminalul Lenin si pecriminala "Ciocan". In plus, o ameninta pe artista cu moartea. Dacanu i-as vedea spumele de la gura si confuzia mentala (imposibil deregizat fie si de catre cel mai perfectionat incubator de absurd),as crede ca personajul face parte din spectacol. Dar nu, e strictautentic in dorinta lui zbierata de a-l aseza pe soclu ba pe ZeleaCodreanu, ba pe Regele Mihai... Oricum, nu pe Lenin.
In rest, blitz-uri, camere de filmat, reportofoane, colegi aiartistei care au pus umarul (la propriu) la ridicarea fantosei pesoclu, prostime contemplativa.
Statuia sta de doua ori sub semnul efemerului. E cladita dinmaterie perisabila si, apoi, e menita sa zaboveasca in fata CaseiScanteii (sau cum vreti sa-i ziceti "Lomonosov"-ului nostru), pretde doar 24 de ore. Este deci ca o cuvantare in public, delicatscandaloasa, moderat incitanta, destinata, aparent, sa atragaatentia asupra unui scop exterior siesi. Citam din declaratiaIoanei Ciocan: "Aceasta manifestare pune bazele unui proiect maiamplu, care va avea ca punct final crearea unui Muzeu al StatuilorComuniste. Dupa 20 de ani de la caderea comunismului consider caRomânia este pregatita pentru un asemenea demers. Muzee de acestgen exista in Ungaria, Cehia, Germania si Polonia, tari care auales sa nu stearga pur si simplu o istorie de 50 de ani".
Ce-i face pe niste artisti de talent, cum se pare ca IoanaCiocan chiar este, sa-si infaseze priceperea si harul plastic incortegii de cuvinte si in gesturi publice socante? Sa fie civismul,nevoia de a arata lumii ca mai exista constiinte treze sau, pur sisimplu, un strasnic si nevindecabil nombrilism auctorial? Sa lasamraspunsul suspendat in cuierul in care se atarna deobiceisperantele stenice.
Pana una-alta, sa amintim ca, intre 3 martie 1990, candmacaragiul Ghe. Gavrilescu (victima a represiunilor de la Brasov,din 1987) darama statuia lui Lenin de pe platoul din fata CaseiScanteii, si 26 ianuarie 2010, ziua cand Ceausescu ar fi implinit92 de ani si cand Ioana Ciocan a intronizat strengareste un altLenin pe acelasi loc, s-au scurs doua decenii. Este exact timpulbiologic necesar pentru a trece de la adolescenta la maturitate.Chiar daca nu am ajuns mai destepti sau mai democrati, macar aminvatat, in acest rastimp simbolic, ca ne putem lua peste picioristoria si altfel decat conspirativ, pe la colturi si in bancuri cuBula. Iar ironia institutionalizata, in aceasta situatie, are celputin doua atribute notabile: inseamna, deopotriva, exercitiu dememorie si detasare. Adica o conjunctie care nu se poate petrecedecat sub zodia maturitatii.
Parasesc platforma inzapezita, pe fondul racnetelor dluiGeorgescu (intre timp am aflat ca protestatarul ofilit epresedintele Partidului monarhist si fost legionar de nadejde -foto 4). Profeseaza in continuare o singura credinta, aceea invirtutile tamaduitoare ale demolarii, in schimb profereaza o gamade injuraturi de o ingenioasa diversitate. Hei, domnu' Georgescu,n-auzi ca ne-am maturizat?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
