Daca noi nu ne vrem, ei ne vor. Oamenii de afaceri britaniciau gasit in Romania raiul financiar pe Pamant. Au venit, auanalizat piata si au investit la noi peste 4 miliarde de euro.Acolo unde noi vedem doar saracie, ei vad bani multi, iar cand noiprivim cu teama la viitor, ei vad oportunitati de afaceri. De la ITla farmacii si de la transporturi la restaurante, englezii fac banidin orice, chiar daca investitia nu-si arata roadele decat incativa ani. Se simt aici ca acasa, au invatat sa se poarteromaneste in trafic si stiu sa-si umple timpul liber mai bine decatnoi.
Au adus in Romania peste 4 miliarde de euro si sunt in topulprimilor 10 investitori straini! Au deschis aici peste 4.000 defirme si vad in Romania taramul fagaduintei. Vorbim despre englezi!Le place ca suntem membri UE, ca suntem la granita intre Est siVest si au descoperit mai nou ca forta noastra de munca nu e doarieftina, ci si inteligenta si rapida.
Sunt tot mai multi si criza nu ii sperie! Englezii aubusiness-uri in toata tara: la Bucuresti, Buzau, Cluj, Brasov,Timisoara, Oradea sau Craiova. Au vazut in Romania sansa pe caren-o aveau la ei acasa: sa pornesti cu bani putini o afacere care sacreasca la milioane de euro. Asa a facut si David Goldsborough: s-aapucat de transporturi, iar astazi firma englezeasca pe care o areimpreuna cu alti 4 actionari detine 150 de camioane si gestioneazadepozitele clientilor sai principali: hipermarket-uri si firmeauto. A investit cate 500 de mii de euro in fiecare depozit, iarafacerea sa invarte milioane!! David e fericit in Romania. Are ocasa, un caine, un copil, o nevasta si masina buna. Oricat deocupat ar fi, cel mai important lucru din viata lui e Leo.
Un tip fara complexe, fara inhibitii, care si-a cunoscutiubita-n Vest si a convins-o, cu greu, sa se stabileasca inRomania. Lui David ii place in Romania, fiindca aici viata e plinade neprevazut. Si-a cumparat in 2004 o vila in Militari, cupromisiunea dezvoltatorului imobiliar ca drumul pana acasa va fiasfaltat - neimplinita nici pana azi.
Si cum businessul sau in transporturi depinde de sosele,englezul nu intelege de ce nu construim autostrazi? "Nu cunosc nicio tara in lume in care sa trebuiasca sa refaci soselele in fiecarean. Nu e mai frig decat in Germania sau Austria, dar dintr-unmotiv, aici strazile se dezintegreaza imediat ce se inrautatestevremea." Dar asta nu-l face sa paraseasca Romania! Oricat de bunear fi soselele in Anglia, acolo in afaceri concurenta e mult maimare, piata e suprasaturata, costurile pentru a deschide unbusiness - mult mai mari, iar sansele de reusita - infinit maimici! In plus, aici isi poate vinde bunul renume de englez! Pe carein Anglia il au toti!
Il lasam pe David in trafic spre serviciu si ne intoarcem inoras. In centrul istoric. Printre ruinele unei vechi case boierestidescoperim un alt David, Larkin de data aceasta, irlandez. Ainchiriat locul pe un pret bun, de criza si acum il transformaintr-un bar. David s-a lansat in afaceri in Romania cu 20 de mii dedolari!!! Iar acum a ajuns la o cifra de afaceri de 1,5 milioane deeuro! N-ar fi putut asta in Irlanda. Vrea o terasa care sa fiedeschisa tot anul. Nu intelege de ce primaria da autorizatii pentruterase doar vara, cand el are clienti, mai din nord, care vor sastea afara si pe frig. Omul mai are doua pub-uri irlandeze. E aicidin anii 90. S-a descurcat. A investit mult in imobiliare, cam 500de mii de euro si a reusit sa vanda pe val, cu profit mare! In timpce multi semeni de-ai sai din Dublin s-au fript si au plecat acasafalimentati de criza imobiliara. El, in schimb, reinvesteste! Sidesi goana dupa autorizatii prin birourile functionaresti eepuizanta, omul e uns cu toate alifiile. "Suntem in Romania, nu? Nucred ca mergi la doctor fara sa-l mituiesti! Din pacate, da, asta-ifelul in care se fac aici afaceri." A construit o terasa la "TheDubliner", unul dintre puburile sale si a asteptat ani si anipentru autorizatie. David are 51 de angajati, si cand noul bar vafi gata, va mai oferi 15 locuri de munca.
Bucurestiul e casa lui, si chiar daca nu si-a cumparat loc deveci, cum facem noi, romanii, e sigur ca va trai aici pentrutotdeauna. Locuieste intr-un apartament ultracentral, cu vederespre Casa Poporului, dar modest. Terasa celor doua cateluse, Lulusi Molly, e mai mare decat apartamentul in sine. In sufragerie, sediscuta probleme scolare. Cei doi fii ai sai Michael si Sean aunecazuri serioase cu absentele. Dar sunt baieti mari si pe jumatateromani - deci - foarte descurcareti.
Intre timp, David transportatorul a ajuns la birou, inCiorogarla. David si asociatii lui au 150 de tiruri siadministreaza depozitele celor mai mari lanturi de hipermarketuridin Romania. De profesie e economist. A studiat strategii debusiness si diferente culturale. Ar fi putut sa se stabileasca inDubai, dar a ales Bucurestiul. Aici n-are concurenta atat de maresi nici rutina plictisitoare dintr-un mediu de afaceri perfect. I-afost greu sa se faca inteles in Romania. A incercat sa incheie uncontract cu porturile Constanta si Giurgiu, ca sa transportecontainere cu marfa pe Dunare, dar n-a reusit, fiindca n-a pututpromite profit imediat. In schimb, s-a inteles cu CFR si folosestecalea ferata!
Colegul sau, Mike, il ajuta cu administrarea depozitelor. Miken-are de gand sa faca purici in Romania. Sotia lui, englezoaica, seplictiseste, isi umple timpul cu acte de caritate si… salsa.Asadar, dupa un an si jumatate de trait in Bucuresti, e gata sa-siia talpasita, spre Orientul Mijlociu, sau poate Africa de Sud -unde se vorbeste mai multa engleza si cauta un roman care sa-linlocuiasca in functie.
Ramane o intrebare: daca marii investitori englezi dau spaga?Sunt in continuare contrariati de acest obicei, insa, pentru catraiesc in Romania, de multe ori e inevitabil. Mai ales candinspectorii oficiali iti cauta nod in papura! Dar, pentru engleziitransportatori macar criza e cu noroc. Hipermarketurile au renuntatla micile livrari zilnice si cer acum mai multe livrari mari, ceeace inseamna mai multa munca pentru camioanele lui David. Iar lafirma sa, inca se mai fac petreceri dupa program, ba chiar seorganizeaza tombole.
Una din cele vreo 4.000 de firme cu capital englezesc si obuna parte din investitiile de peste 4 miliarde de euro pe carele-au facut britanicii in Romania se afla la Buzau: o fabrica deconfectii care exporta catre casele de prêt-a-porter din Anglia. 25de milioane de euro, 1.600 de angajati, cusatorese, croitori sidesigneri. Aici, afacerea merge atat de bine, incat un singurenglez mai e in business, si el subaltern! Omul recunoaste ca ar firamas somer in Anglia, cu meseria sa, acum cand mai totiproducatorii de confectii si-au externalizat pana si departamentelede conceptie. Sefa lui directa este Lucetta Chioveanu, o buzoiancagetbeget.
Pana si centrul financiar al firmei englezesti este la Buzau,condus de o romanca apriga, Corina Stoica. A obtinut functia acum 6luni. Si actionarii sunt uimiti de eficienta ei: fata coordoneazatoate tranzactiile, cu clienti, furnizori si subcontractori, dinAnglia, Turcia, China, Maroc sau Vietnam, toate schimburilevalutare si, mai ales, a reusit sa tina pe linia de plutire firmalovita greu de criza financiara. Am putea crede ca economistanoastra si-a vandut creierul pe mai putini bani decat ar fi facut-oun specialist britanic, dar directorul general ne asigura canu!
Aceasta fabrica englezeasca nu mai are englezesc decat numele;si cativa oameni in departamentul de vanzari de la Londra siprofitul.
Anul trecut a fost cel mai greu, cand firma a dat afara catevasute de oameni, dar acum, cata vreme creatorul de moda din biroulsau londonez trimite pe mail o schita, iar designerii de aici otransforma intr-o rochie care ajunge intr-o luna in magazinele dinLondra, la Buzau, treaba merge struna!
In tara fagaduintei, nu totul e garantat insa. Daca uniienglezi au dat deja lovitura, chiar si in plina criza financiara,altii inca se mai zbat cu incapatinare sa gaseasca drumul spresucces. Nu se gindesc sa plece de la noi, dimpotriva: cum poti, caom de afaceri occidental sa parasesti o tara care abia acum treceprin ce au trecut ai tai cu decenii in urma? Englezii stiu caRomania urmeaza inevitabil traiectoria altor tari mai avansate, asaca asteapta rabdatori. Si intre timp, se distreaza.
In zona Brasovului, deexemplu, cei care au investit in imobiliare, industrie sauagricultura, inca nu se pot lauda ca s-au imbogatit de pe urmanoastra! In schimb raman la fel de entuziasti, privind investitiilein Romania, fiindca au idei! In plus nu au mizat pe profit imediatci vad un castig pe termen lung. Intr-un parc industrial de pelanga Brasov, o investitie britanica se chinuie inca sa treacahopul crizei.
Din lingouri de aluminiu, unenglez si un scotian fabrica la Prejmer diverse componente pentruautobuzele supraetajate care circula prin Londra, pentru yahturilede lux si pentru motostivuitoarele care misuna prin toatedepozitele lumii. Terry Mahoney si Eddie Roberts conduc o fabricutacare are clienti, dar si datorii mari. Mahoney e proprietarul, acumparat fabricuta de la un alt compatriot care a bagat-o-nfaliment. A investit 750,000 de euro si toti prietenii i-au spus cae nebun! Englezul are 70 de angajati. Eddie este sef de productiesi vorbeste romana cu accent scotian! Inginerul din Glasgow are unsingur dor: fiica lui ramasa in Scotia, al carei nume si l-a tatuatpe brat, in semn de dragoste parinteasca!
Alt englez, Damian Galvin e de trei ani in Brasov. A venitentuziasmat de potentialul imobiliar si a investit. Si-a deschis sio agentie imobiliara, care acum nu mai aduce castig, asa ca omulsi-a redus cheltuielile si s-a reprofilat. Inginer cu Aston Martinin CV, englezul umbla acum sa caute subcontractori sau parteneripentru firme englezesti, cauta romani care nu lucreaza in dorullelii si au mandria lucrului bine facut. Cand l-am intalnit, aveaintalnire cu un fabricant roman de matrite. Sergiu are clienti intoata lumea: grupul Renault, Mercedes sau BMW,- nu i-ar strica siun contract cu un partener britanic. O matrita pentru o biata piesacare va ajunge undeva in bordul unui Porsche costa 85 de mii deeuro. Damian va castiga un commision bun daca va reusi sa gaseascanoi clienti pentru Sergiu.
Insa de departe, cea mai nebuneasca investitie englezeasca petaramuri mioritice, pare sa fi avut loc la Rupea. George Krishaneste manager, dar si actionar. Cu voia lui, a ajuns din domeniulbancar-financiar la coada… bivolitei. In urma cu cinci ani a vazutla Homorod cladirile unei ferme scoase la licitatie. A cumparat-o.Acum ferma are 750 de bivoli si bivolite. Doar pentru lapte, dincare se face branza mozzarella. Ferma inca nu aduce profit. Fermaabia a intrat pe piata romaneasca, deocamdata vinde branza debivolita in 2 supermarketuri din Bucuresti si Brasov, in pieteleagro-alimentare si in magazinele de delicatese. Dar englezii sepregatesc sa exporte la scara larga in Italia. Iar deocamdata,George incearca sa-si construiasca o echipa de incredere.
Tocmai au investit 160 de mii de euro in doua statii de muls,conform standardelor romanesti, despre care George crede ca suntmai stricte decat in Anglia si uneori absurde - cum ar fiobligativitatea de a construi doua filtre sanitare separate: unulpentru cand vin oamenii la munca si altul pentru cand se pregatescde muls.
Ca sa opreasca hotii de lapte si nutret, omul mai cheltuie ogroaza de bani cu firma de paza. Daca te uiti la cifre, afacerea cubivolite pare sa fie mai degraba o pasiune, un moft, un hobby. Obivolita da 4-5 litri de lapte pe zi, pe cand o vaca poate da si 50de litri intr-o zi. Deci, nu poate fi vorba de productivitate. Catdespre carne, cea de bivol are mai putin cholesterol decat puiul,dar… nu are cautare, asa ca bivolii englezilor traiesc la Rupea -fara stresul ca vor fi transati. Pentru un sigur kilogram demozzarella iti trebuie cinci litri de lapte. Iar in magazine, dupace comerciantul isi pune adaosul, un kilogram de mozzarellatransilvaneana ajunge sa coste chiar si 160 de lei - e deci odelicatesa scumpa.
Englezii au adus in Romania rigoarea, munca eficienta sicultiva printre noi increderea - pe care o pierdusem, ca dacamuncesti poti ajunge sus! Inevitabil se mai molipsesc si ei demetehnele noastre romanesti, dar pe termen lung castigul e garantatde ambele parti. Comunitatea oamenilor de afaceri din MareaBritanie, mai ales acum, pe timp de criza isi indreapta atentia sibanii spre noi.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, teiubesc!" din 25 aprilie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
