REPORTAJUL SAPTAMANII/ Pacostea creditelor

Creditul ipotecar! Cine-l are, sigur simte criza economica pepropria piele. Contracte semnate acum doi ani care sunau foartebine pe hartie, au ajuns piatra de moara agatata de gatulromanului. Dobanzi, coeficienti de revizuire a ratei, comisioane,un curs valutar dezavantajos si salarii mai mici. Toate dau acum olectie pentru viitor.

Iata cat de afectati sunt in Europa Centrala si de Est oameniicare s-au indatorat la banca, si la ce masuri anticriza s-au ganditguvernele si bancile.

Cifrele publicate de Banca Mondiala ne dau fiori: 7,4 la sutadintre romani traiesc in saracie lucie, iar gradul de saracie esteasteptat sa creasca in mediul urban cu 40 la suta in acest an. Celmai rau se descurca cei care au credite. Mii de romani s-auimprumutat in euro si franci elvetieni, fara sa-si imaginezevreodata ca rata lor va creste mai mare decat salariul. Mai punemla socoteala si nota 1,3 data masurilor anticriza aplicate inRomania si... am putea crede ca o ducem cel mai rau dintre toatepopoarele din regiune. Adevarul este ca suntem undeva pe la mijloc.Intre polonezii care s-au imprumutat in zloti si nu le-au crescutdobanzile, cehii care nu s-au inhamat la rate mai mari de 40 lasuta din venit si unguri, care s-au imprumutat cu nemiluita, iaracum bancile ii evacueaza din casele ipotecate.

Am fost noi prea lacomi, au fost bancile prea avide si preaperfide cu promotiile lor inselatoare? Au fost bancherii mai blanzicu polonezii, cehii, sau ungurii? Se descurca ei mai bine decat noicu povara unui credit ipotecar cand cursul euro o ia razna iarsomajul a devenit realitate? Si mai ales, au vreun rost masurileanticriza luate de guverne?

In Polonia, un tanar cu un serviciu in domeniul bancar, camnesigur, dar cu un salariu ceva mai bunicel decat l-ar fi avut inRomania, isi face planuri de viitor. Lukasz se insoara, ca sa-sipoata lua un apartament, cu credit ipotecar. Si in Polonia existaprogramul prima casa, doar ca functioneaza un pic diferit, aicistatul iti plateste timp de 8 ani jumatate din dobanda, sunt mii depolonezi care deja si-au cumparat casele cu ajutorul statului.Pachetul anti-criza al guvernului polonez ii ofera lui Lukasz osansa de nerefuzat: dobanda normala pe piata este cam 6-7 la suta,dar guvernul acopera jumatate, deci platesti creditul cu o dobandade 3-4 procente. Si daca esti singur si ai cel putin un copil potisi tu primi un asemenea credit, dar e mult mai greu sa teincadrezi. Lukasz plateste 87.500 euro pe casa, asta ar insemna 450eur, rata lunara, iar cu un credit cu ajutor guvernamental,platesti la jumatate.

In Bucuresti, programul prima casa se dovedeste a fi obrambureala. Romani din toata tara misuna pe scarile FonduluiNational de Garantare furiosi, ingandurati. Toti au aceeasiproblema: si-au depus la banca dosarele pentru credite de cevavreme, dar... nu primesc raspuns. Toti au dat deja avansuri pentruapartamentele la care viseaza si... se tem ca raman si fara avans,si fara apartament, si fara credit. Cum nu mai au incredere nici inbanci, nici in stat, oamenii au venit sa verifice cu propriii ochidaca actele lor au ajuns la fondul de garantare si ce se intamplacu ele. Un exemplu: Dorin Dragan care tot asteapta sa ridicecontractul.

Oamenii sunt stransi cu usa, fiindca vanzatorii s-au saturatsa astepte si se razgandesc. Adica scumpesc apartamentele! Cristiane din Brasov. Din iunie tot depune acte care expira si se totspeteste sa afle in ce stadiu e dosarul sau. A batut palma pe 32 demii de euro pentru doua camere, cu un vanzator care nu mai arerabdare. Cristi este asistent medical, si, ca sa faca rost deavans, a rezistat 6 luni in Irak, pe front!

In Varsovia, Lukasz se va muta peste 3 luni intr-un apartamentcu 3 camere. Va plati 230 de euro, rata lunara. In Romania, Dorin,fericit castigator al unui credit garantat de stat, va plati exactaceeasi rata lunara, dar pentru un apartament mult mai ieftin si nuin capitala, ci in Alexandria. Dar chiar si fara dobandasubventionata, polonezii platesc pentru creditele ipotecare, facutein anii trecuti, dobanzi la care noi, romanii, nici nu visam!

Romanii n-au vazut in viata lor asemenea dobanzi mici. Inaintede criza, cei care au reusit sa se imprumute in franci elvetieni cudobanda de 5 la suta erau fericiti, iar la ipotecarele in lei, ceicare platesc o dobanda de 10 la suta sunt bucurosi. Astazi, romaniisunt fericiti daca statul le garanteaza prin programul prima casa odobanda de 5,2 la suta in euro, si una de 12-13 la suta in monedanationala, fiindca in ziua de azi, bancherii iti cer chiar si 20 lasuta dobanda.

Explicatia e foarte simpla: Polonia se imprumuta mai ieftin pepietele internationale, fiindca prezinta mai multa incredere decatRomania. Pe de alta parte, noi avem cu totul 43 de banci, dar nutoate lucreaza cu oamenii de rand, pe cand polonezii au 72 de bancicare acorda credite populatiei.

In Polonia, conditiile de creditare au fost intotdeauna dure.De exemplu, pentru o rata de 240 de euro pe luna, trebuia sacastigi pe putin 1000, pe cand noi, cu un salariu de 1000 de europe luna, ne puteam incumeta, inainte de criza economica, la o ratade 700 de euro. Fiindca normele bancare au permis romanilor sa seindatoreze chiar si pana la 70 la suta din leafa. Nu sipolonezilor.

Asadar, polonezii nu s-au intins mai mult decat le-a ajunsplapuma, si deci... nici nu le-a ajuns cutitul la os.

Devalorizarea valutelor din zona Europei centrale si de Est adat peste cap calculele celor care si-au ipotecat casele. Cel maitare s-a devalorizat, culmea, zlotul polonez. Dar nicaieri inEuropa criza nu a ruinat atatia oameni ca-n Ungaria. Sute de mii demaghiari care au luat credite ipotecare, fara sa le treaca prin capca nu le vor mai putea plati. Intai s-a devalorizat monedaelvetiana, apoi s-a depreciat

Forintul si, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, dobanzileaproape ca s-au dublat.

Ura fata de banci i-a unit pe maghiari, si - dupa modelAmerican - au trecut la fapte: au infiintat asociatii de "aparatoriai caselor". Asa-zisii Home Defenders umbla cu jalba in protap pela banci, pe la guvern si parlament, incercand cu disperare sasalveze vietile ipotecate. Alte 47de mii de familii care risca saramana pe drumuri. Dar asta nu e tot, alti 100 de mii debun-platnici si-au pierdut de curand locul de munca din cauzafalimentelor si a concedierilor in masa. Nu-si vor mai putea platidatoriile si casele lor vor fi scoase la licitatie. Datele oficialearata ca nivelul de trai a scazut in cazul a 500 de mii de oameni,dintre care 300.000 sunt copii. De aceea, societatea civila dinUngaria a cerut parlamentului sa se reuneasca de urgenta intr-osesiune speciala pentru a elabora o lege care sa-i apere pe oameniin fata bancilor.

Si romanii sufera din cauza creditelor. Sunt peste 600.000 deoameni care au intarziat mai mult de o luna plata ratelor, pentruaproape 900.000 de credite. Multe dintre ele, ipotecare. Multe invaluta.

"In anul 2007, in luna februarie, spune Radu Ghetia,presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, am avut indraznala saspun ca, in opinia mea personala, nu ar trebui sa-i lasam pe romanisa se imprumute in alta valuta decat in cea in care castiga. Toatalumea a fost foarte suparata atunci, ca vreau sa blochezcreditarea. Iata ca, din pacate, viata mi-a dat dreptate."

Asta au facut polonezii, in ciuda protestelor bancilor si alepopulatiei. Insa in Romania, criza economica a dat peste cap viataoamenilor cu case ipotecate. Doamna Tudorache si-a cumparat anultrecut, in plin boom imobiliar o garsoniera, la margineaBucurestiului. Cu vestitul credit in franci elvetieni. La"aniversarea" primului an de datorie, banca i-a facut femeii cadouo dobanda crescuta si, odata cu asta, vestea ca, de azi, rata e maimare decat salariul ei. Abia acum isi da seama cat o va costa biatagarsoniera cu creditul pe inca 5 ani.

Garsoniera a costat de fapt 77 de mii de euro. Fiindca nu maiare de unde plati, femeia a cerut bancii macar sa renunte la unuldin comisioane.

Daca discuti la banca, ea iti propune o refinantare, daraceasta nu este solutia. "Inseamna o indatorire si mai mare,precizeaza Radu Ghetia, esti scutit de plata unor rate la un anumitmoment, dar asta nu inseamna ca nu platesti pana la sfarsit totibanii, inclusiv dobanzile aferente si un credit cu cat este pe untermen mai lung, cu atat are dobanzi mai mari."

Deocamdata, doamna Tudorache isi plateste datoria cu ajutorulcopiilor, dar nu stie ce surprize ii va aduce urmatoarea"aniversare" a creditului. De bine de rau, la noi, in Romania,deocamdata, bancile nu au nici un interes sa se apuce deevacuari.

"Chiar daca bancile nu se grabesc in acest moment la executarisilite, mai spune Radu Ghetia, ele vor face executari silite,atunci cand piata va avea o anume intensitate."

Ca in Ungaria, unde bancile s-au repezit sa scoata lalicitatie casele restantierilor. Guvernul a intervenit in ajutorulsomerilor cu case ipotecate: garanteaza creditele, insa doar celorcare si-au pierdut serviciul din septembrie 2008 incoace, care n-auavut pana atunci restante si care pot plati in continuare o sumaminima din rata - cam 36 de euro pe luna.

In timp ce ungurul incearca sa infranga bancile cu propriilearme - cartile de credit - romanul adopta alta tactica: razboiulpsihologic. Scrie scrisori bancilor, cere formulele dupa care i secalculeaza rata

Presedintele bancherilor romani recunoaste ca functionarii dinbanci nu-si fac toti meseria cum trebuie si nu-si avertizeazaclientii de adevaratele riscuri. Dar da vina si pe clienti, care nusemneaza cu prea mare incredere: "Intamplarea adevarata si foarterepetata este urmatoarea - clientul vine la banca si spune, vreauun credit, va rog frumos, iar noi ii spunem, uite, trebuie saindepliniti urmatoarele conditii... da,da, da, spune clientul sisemneaza, iar dupa cateva luni de zile constata ca de fapt a semnatceva la care nu se astepta."

Intr-adevar, Comisia Europeana a tras de urechi bancherii dinRomania ca nu sunt destul de transparenti cu clientii, dardeocamdata degeaba.

Noroc cu criza care a mai taiat din lacomia noastra de acumpara si din lacomia bancilor de a vinde credite, dar ele suntaici ca sa faca profit, si abia asteapta sa o ia de la capat. Nu neramane decat sa invatam din greselile noastre si ale altora, astfelincat istoria sa nu se mai repete. Sau, dupa principiul nu fa cezice popa, fa ce face popa, cea mai buna solutie ar fi sa facem sinoi ca bancherii, adica sa nu ne imprumutam. Dar se poate?