Trei zile la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, invitat de noua editură italiană Rediviva şi de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia. Un Salon aflat la a 26-a ediţie, la care România a participat pentru a cincea oară consecutiv. Nu-mi imaginam câtuşi de puţin că mă voi afla aproape acasă.
Întâi despre Salon. A avut ca temă anul acesta „Creativitatea. Unde îndrăznesc ideile”. Au participat un număr copleşitor de edituri italieneşti şi străine, ţara invitată de onoare a fost Chile. Pavilionul românesc s-a aflat alături. Vizitatorii au fost frunză şi iarbă în clădirea enormă construită pentru fel şi fel de târguri, cu hale enorme care se continuă una dintr-alta, obositor aproape. Noroc că e lesne să te orientezi, după literele alfabetului, indiferent de editură, locală sau ţară. Surprize: cartea cea mai mică din lume, un centrimetru pe un centimetru virgulă trei, numai bună pentru liliputani, tipărită de o editură peruană; cel mai recent bestseller al lui Dan Brown, „Inferno”, lansat săptămâna trecută în mai multe ţări simultan, s-a găsit, fireşte şi în italiană, la acest târg; cu toată criza, marile edituri au vândut cu cinci la sută mai mult decât anul trecut; nu s-au dat încă cifre, dar se vorbeşte de o creştere a numărului de vizitatori de douăzeci la sută; e-book-ul s-a simţit la el acasă alături de cartea clasică, dar şi de desenele animate; 24 de ţări participante, 7.000 de întâlniri organizate; scriitori de toate naţiile, vizitatori de toate naţiile. Impresionante de-a dreptul cohortele de copii, elevi de gimnaziu, liceeni şi studenţi, n-are importanţă că vor fi venit cu şcoala, sau trimişi de şcoală, au venit zilnic, s-au răspândit prin hale, au căscat gura la manifestările destinate lor sau adulţilor, au văzut zeci de mii de cărţi, au admirat volumele liliputane, hărţile şi cărţile cu jocuri, sigur se va fi sădit ceva în mintea şi în sufletul lor, încât viitorul nu e pierdut şi lumea sigur va mai citi.
În al doilea rând despre atmosfera standului românesc – prietenească, destinsă, primitoare, caldă, toate datorate eforturilor celor de la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, îndeosebi lui Rudolf Mihai Dinu, director, şi asistentei sale, coordonatorul programelor Corina Gabriela Bădeliţă.
În al treilea rând despre români. Au fost prezentate cam toate traducerile din literatura română ieşite de sub tipar în ultimele luni, adică, în ordinea prezentării lor la Salon: „Gaudeamus” de Mircea Eliade, „Lizoanca la 11 ani” de Doina Ruşti, „În absenţa tatălui” de Stelian Ţurlea, „Per chi crescono le rose” de Ingrid Beatrice Coman, „În absenţa stăpânilor” de Nicolae Breban, „Spovedanie la Tanacu” de Tatiana Niculescu Bran, „Pe culmile disperării” de Emil Cioran, „Manualul întâmplărilor” de Ştefan Agopian. Gabriela Adameşteanu a avut o rundă de întâlniri cu cititorii italieni, ca, de altfel, şi mare parte dintre cei amintiţi anterior. S-a discutat despre „actualitatea politico-socială, economică şi culturală a României, provocări şi perspective de viitor”. Uimitor cum au rămas la târg aproape toată ziua distinşi profesori universitari, extraordinari cunoscători ai literaturii române – Bruno Mazzoni, de la Universitatea din Pisa, Roberto Merlo, de la Universitatea din Torino, Roberto Scagno, profesor la Universitatea din Torino – intervenind în discuţii, făcând sugestii. Editura Rediviva, lansată în toamna anului trecut de scriitoarea şi traducătoarea Ingrid Beatrice Coman, a fost prezentată acum oficial, cu echipa ei de entuziaşti care publică literatură română. O parte din această echipă elaborează şi revista culturală „Repere culturale româneşti în Italia” – o găsiţi pe net, ar fi păcat să nu vă aplecaţi asupra ei; sufletul revistei este doamna Violeta Popescu. Altă echipă publică revista lunară „Orizzonti culturali italo-romeni”, cu texte de referinţă.
Comunitatea de români de la Torino (atât de numeroasă încât inclusiv în toate taxiurile se găsesc anunţuri în limba română alături de cele în italiană!) are ziare şi un post de radio ai cărui reporteri au transmis toată ziua manifestările Salonului şi i-au intervievat îndelung pe scriitorii români invitaţi. Unde sunt atât de mulţi dornici să cunoască noutăţile literare şi să-şi conserve limba, nu putea lipsi un concurs literar naţional; se numeşte „Lingua Madre”, a ajuns la a opta ediţie, la acest Salon a fost înmânat premiul Irinei Ţurcanu, pentru povestirea „12”. Şi peste toate, nu pot să nu amintesc entuziasmul şi eforturile doamnei Viorica Nechifor, cea care a înfiinţat în 2010 ANSI, Sindicatul ziariştilor străini din Italia, organism pe care îl conduce de atunci neîntrerupt, şi care se ocupă de site-urile în limba română ale Primăriei din Torino. Despre cei mai mulţi dintre aceşti merită să mai vorbim, am speranţa să-i intervievez în lunile ce vin.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
