Toate lucrurile bune despre Targul de carte "Gaudeamus" s-au spus. Toate lucrurile bune care s-au spus despre Targul de carte "Gaudeamus" se regasesc si la aceasta editie: din ce in ce mai multe edituri vin sa-si prezinte cartile, cartile arata din ce in ce mai bine, vizitatorii sunt an de an parca mai multi. O multime de alte manifestari sunt de vazut pe toata durata Targului: aici, pentru cateva zile, cultura se democratizeaza, fosti presedinti ai Romaniei, actuali senatori si glorii de toate felurile se calca pe picioare pentru o carte sau pentru o lansare; cu fiecare an, "Gaudeamus" isi consolideaza o traditie. Din pacate, si toate lucrurile mai putin bune, care s-au spus sau nu, se regasesc si la aceasta editie.
Ca sa nu sufere de vreo frustrare cumparatorul, cititorul sau privitorul de carte ce merge anul acesta la "Gaudeamus", in raport cu alti bucuresteni, nu stiu ce autoritate, institutie sau firma privata a decis ca, in fata la Romexpo, sa se deschida un santier.
Adica sa fie rascolit tot orasul, sa nu mai stea piatra pe piatra, asfalt peste gropi si gropi peste asfalt si tocmai bunatatea asta de alee sa ramana neatinsa? Asa ca, daca anul asta, targul "n-a cazut" de 1 Decembrie, cu devierile sale de cirulatie pentru ca armata se pregatea de defilare, a picat c-un santier. In prima zi, muncitorii ii priveau buimaci, de parca ar fi fost chestionati cand se termina lucrarea, pe cei ce intrebau pe unde se intra la Gaudeamus. Nu-i vinovat organizatorul de o astfel de nefericita coincidenta, dar lucrurile care se repeta incep sa te scoata din fire; ba un 1 Decembrie, ba o campanie electorala, ba nu stiu ce eveniment vin sa se agate ca scaiul de coada oii de acest targ de carte.
Tot de la an la an, se mai repeta cateva lucruri: le-am mai semnalat, dar probabil ca se vor fi pierdut in noianul de laude aduse atat Targului, cat si Cartii. Primul fapt se datoreaza editurilor: pe standurile mai mari, mai mici, mai voluptuoase sau mai meschine - dupa buget, coane Fanica! - sta de obicei cam tot ce are disponibil editura la acea ora: carti de anul acesta, carti de anul trecut, carti de cand, probabil, s-a infiintat editura. E greu sa vezi noutatile, e greu sa decizi ce vrei sa cumperi tocmai din aceasta pricina. Sigur, mi se va spune ca metrul patrat e scump, ca eforturile financiare pentru a fi prezent la Targ trebuie intr-un fel amortizate, ca nu toti vizitatorii au fost si in anii trecuti, ca si cei care au fost poate au pierdut vreo aparitie! Foarte adevarat, intelegem dorinta omeneasca de a vinde - si, in general, editurile vand bine la Targ! -, dar e obositor, e enervant si miroase a negustorie de iarmaroc. Iar atunci cand noutatile sunt clar, explicit expuse, ocupand rafturile vizibile ale standului, ori avem a face cu un scriitor strain, ori cu unul dintre cei patru-cinci care acapareaza an de an toata atentia, toate onorurile si, daca se dau, toate premiile. Am sesizat de mai multa vreme ca scriitorul tradus in romaneste beneficiaza, din partea editurilor si a presei, de o atentie infinit mai mare decat bietul autohton. Fiecare traducere ni se ofera in ambalajul care sa o faca un eveniment: varsta (ca-i omul tanar sau batran) e expusa de parca ar fi un argument sigur al calitatii, premiile (oricare ar fi ele) sunt afisate de parca toate ar avea notorietatea, celebritatea Nobel-ului, iar cartea este ceva ce nu s-a mai scris (si, eventual, se va citi cu o placere nemaipomenita). O spun, ridicandu-mi editurile, traducatorii si presa in cap: cei mai multi scriitori tradusi la noi nu depasesc un nivel onorabil, si foarte multi sunt sub valoarea scriitorilor romani contemporani. Dar, mizandu-se pe snobismul publicului roman (si al romanului, in general, care stramba din nas la tot ceea ce este produs autohton!) si vrand sa si amortizeze investitia (cumpararea copy-right-ului, plata drepturilor de autor, plata publicitatii etc.), editurile organizeaza campanii in favoarea scriitorilor straini, uitandu-i, deseori, pe cei romani. Ai nostri? Sa se descurce singuri si cu mediatizarea cartii, si cu vanzarea ei... Sunt numai cativa autori "rasfatati" de edituri. Cei care beneficiaza de publicitate, cei care sunt bagati in fata indiferent ce scriu si, mai ales, cum scriu. Sunt acei autori care ocupa in general spatiile centrale de lansare de carti. Ceilalti? Ca in fiecare an: inghesuiti pe la standurile editurilor, fara sonorizari, cu o mana de prieteni ce participa, fara voia lor, la cate doua-trei lansari deodata pentru ca vorbitorii interfereaza, fiind la cativa pasi unii de altii. Multi autori mi-au marturisit ca au renuntat de a-si mai lansa anul acesta noile aparitii la Targ, acuzand lipsa oricarui impact a unui astfel de eveniment petrecut la gramada, fara fast si chiar fara o minima satisfactie.
Poate parea ceva meschin ceea ce voi spune in continuare, dar, in opinia mea, aceasta atitudine este una de negustorie si de iarmaroc, cu marfuri de prima calitate si de second hand. Spatiile comerciale cu bauturi alcoolice sau nebetive, in fapt un loc unde sa te mai si odihnesti si unde sa schimbi vorbe cu cunostinte pe care nu le-ai vazut poate de la Targul de anul trecut, practica niste preturi astronomice, confundand publicul vizitator la un targ de carte cu snobii ce frecventeaza Mall-urile de "fitze" - care ies in lumea buna sa vada, dar mai ales sa fie vazuti.
Ca o concluzie as cita pe cineva - nu spun cine, persoana importanta! - care stie foarte bine Targul asta de cand a inceput el : "Altadata abia asteptam sa inceapa, iar acum, abia astept sa se termine!"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
