Solicitat de "Ziarul de duminică", înaintea recentul Târg de carte Gaudeamus, să spună ce înseamnă în creaţia lui cartea pe care urma s-o lanseze*), mucalitul Eugen Istodor a răspuns: "Bucurie: ani de lectură. Performanţă: sute de cărţi citite. Treabă serioasă: alegerea celor mai bune cărţi, după mintea, priceperea, istoria mea personală. Mândrie: într-o lume egoistă, cine mai are chef să-l promoveze pe celălalt? Kilogram de utopii: intimitatea cu zeci de autori şi intrarea pe sub pielea operei şi biografiei lor. Recunoştinţă: profesoarei mele de limba română Veronica Voineag care a avut mare încredere în mine când mi-era lumea mai rea. Tuităreală şi feisbucism: comprimarea unei istorii a literaturii române în cuvinte meşteşugite şi pline de miez. Iubire pentru cititorul tânăr şi sciitorul la început de drum: deşurubându-mi creierul de creator şi povestindu-l. Pe scurt, Istoria Istodor a literaturii române. Ce voluptate!"
Eugen Istodor i-a acordat un interviu pe tema cărţii şi Oanei Ghiţă, de la Mediafax. Reproducem câteva răspunsuri:
- Explicaţi în "10+1 precizări" de la începutul cărţii că lista de volume de citit într-o viaţă a fost realizată de dumneavoastră după cinci-şase ani de "citit sistematic". Care a fost sistemul?
- Nu uitaţi: am terminat facultatea de filologie, asta înseamnă că sunt orientat destul de bine în domeniu. Ştiam selecţiile anterioare redutabile, cunoşteam capcanele, iluziile, visele de mărire ale literaturii noastre. Aşa că multe cărţi le-am recitit, altele le-am descoperit pentru prima oară, dar ştiam unde zac supărate. Am mers către critică şi istorie literară pentru a nu mă rătăci în elogii, cifre, nuanţări, curente, biografii. Nopţi de insomnie, zile în bibliotecă, foame-sete ca-n studenţie, când eram sedus de vreo carte. Blocaje, două geamantane pline de cărţi şi mers departe de lume. Zeci de renunţări şi reluări. Consultări frecvente cu Viorel Moţoc. Citit din scoarţă-n scoarţă, pe sărite, pe ghicite, pe ştiute. O carte mă păcăleşte, alta mă lămureşte, una îmi face poftă de alta, cealaltă o cheamă pe sor-sa. Eu n-am sistem. Eu citesc-scriu cu pasiune şi orbire.
- Sunteţi cunoscut în special pentru interviurile pe care le realizaţi. Dacă aţi putea să intervievaţi fictiv unul dintre scriitorii "necontemporani" din "101 cărţi", care ar fi acela?
- Aş sta la poveşti cu Cantemir, Anton Pann, Mateiu Caragiale, Odobescu. Au viaţă de povestit oamenii ăştia. Să ai atâtea talente şi să vrei Puterea. Să tragi pentru fiecare leu şi să trăieşti călător. Să fii în umbra unui mare tată şi să loveşti-trăieşti atât de ciudat. Să fii deştept cu carul şi să te sinucizi pentr-o femeie, când, de fapt, puteai s-o sinucizi cu iubirea ta. Astea-s aventuri, nu glumă! Astea-s romanele de aventuri, capitol ce lipseşte din literatura noastră!
- Există în volumul dumneavoastră şi scriitori care sunt prezenţi cu mai mult de o carte (Cărtărescu este unul dintre ei). Cum aţi văzut, din această perspectivă, relaţia scriitor-carte? Aţi abordat fiecare volum ca fiind o entitate de sine stătătoare?
- Unitatea de măsură a fost cartea, nu scriitorul. Dar şantierul celor 101 Dalmaţieni ai mei cunoaşte multe gândiri-răsgândiri-drumuri înfundate. Voiam 101 scriitori români, dar mi-am dat seama că nu am cărbuni pentru o asemenea întreprindere, neputând să găsesc scriitori buni în integralitatea lor. Aşa că am căutat cartea de dar şi nu calul auctorial. Dar să ştiţi că în finalul cărţii mele n-am uitat scriitorul. L-am încondeiat cum am ştiut eu mai bine.
*) Eugen Istodor - 101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă, Editura Polirom
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
