Gorki, problema omului ajuns sau adus la marginea societăţii,sărăcia, psihologia unor personaje atinse mai mult sau mai puţin deideologie şi dramaturgie prin "Azilul de noapte" sunt o temă-şcoală pentru lumea teatrală de la noi. Ion Cojar, regizorul,actorul şi mai ales profesorul, a transformat această temă într-unperpetuu exerciţiu, aşa încât viitori actori, scenografi sauregizori de teatru au trecut pragul "Azilului" lui Gorki pe vremeastudenţiei. Ion Cojar, ajuns apoi director al Nationaluluibucureştean, şi-a făcut tema pe Scena Mare cu elita actoricească amomentului: Radu Beligan Marin Moraru, Gheorghe Dinică, ColeaRăutu, Draga Olteanu Matei, Valentin Uritescu etc. etc. Spectacolulclasic, şcoală, colecţie de recitaluri, rămâne în istoriateatrologiei de după 1990 ca o încununare a teatrului de caractereşi cam atât...
Aceeaşi piesă a lui Gorki a devenit acum, pe final de anuniversitar, temă pentru un concurs de scenografie organizat deFundaţia George baron Lowendal pentru studenţii Facultăţii descenografie. A fost o abordare liberă a temei, înscriere liberă,interpretare după ideile fiecărui concurent. S-au adunat vreo 15proiecte lucrate ca la carte, cu schiţe de decor, costume şirecuzită, plus machete. Regizoarea şi profesoara Sanda Manu adeliberat ca preşedintă a unui juriu. Tema clasică, abordareatinerească, jurizarea... ca la şcoală.
Pentru studenţi, "Azilul de noapte" regizat de Ion Cojar în 1996nu mai există decât în fotografii. Există tot în fotografii sumareşi spectacolul "Antigona" al lui Mihai Măniuţiu de la Piatra Neamţ,unde toată scena era îngropată, publicul privea de sus drama luiSofocle într-un decor foarte curajos semnat de Mihai Mădescu, pluscostumele Doinei Levintza.
Pentru scenografie inovativă, spectacolul "Antigona" rămâne unreper. La fel cum repere sunt şi montările Dabija - Dragoş Buhagiarde la "Orfanul Zhao" încoace. Lumea noastră teatrală nu se preaîntrece în a analiza scenografii, priveşte scena doar ca pe undecor, ca pe o compoziţie de ocazie pentru o anumită intrigă... Cao "cameră" în care locuiesc personajele.
Nici exerciţiile directe semnate de scenografii Andrei Both sauFlorica Mălureanu, consacraţi în toată lumea, nu au animat ocritică a scenografiei la noi... Arhitecţii şi plasticienii îşiîmpart în continuare lumea scenografiei, unii pasionaţi deperspectivă şi de locuirea spaţiului, alţii privind parcă de sus,fără antrenament de desen exemplar, sunt modelatori-constructori aidetaliilor de scenă.
La concursul Fundaţiei Lovendhal au participat plasticienii...Şi pentru ei, perspectiva - care trebuie să le intre totuşi însânge, cum se spune - este de a moderniza artele spectacolului şide a atrage atenţia asupra unei simbioze tot mai sofisticate dintrearta actorului şi mediul în care ea se dezvoltă. Nu ştim dacăscenografia viitorului mai poate porni de la tema "Azilul denoapte", dar studenţii, cu emoţiile concursurilor, se călesc şi îşipot depăşi profesorii.
Lowendal a fost scenograf al avangardei, desenele lui există pepereţii casei din Piaţa Cantacuzino unde este sediul Fundaţiei şimerită admirate. Cine vrea să vadă dacă are urmaşi într-alemeseriei să meargă să vadă şi lucrările studenţilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
