"Dupa cum vad, domnul arhiepiscop are cunostinte interesante!" (Carol I, Bucuresti, catedrala Sf. Iosif, 25 martie 1906).
Remarca de mai sus a Regelui apare in Jurnal in cursul conversatiei rezumate in notele anterioare. Pe loc si putin surprins, Carol I observa cate deschideri castigase Raymund Netzhammer intre personalitatile din Bucuresti si nu numai.
Astfel, dupa relatarea intalnirii cu mitropolitul ortodox de atunci, Iosif Gheorghian, in dialog mai apar, spre placuta surprindere a Regelui, mai multe personaltati ale vremii care, firesc, lui ii erau bine cunoscute, dar care faceau deja parte, intr-un timp atat de scurt, din anturajul proaspat-numitului arhiepiscop romano-catolic.
Martor fidel si in scris al acelor vremuri, R. Netzhammer evoca, in chiar conversatia de atunci cu primul rege al Romaniei, cateva nume prestigioase ale celor pe care ii intalnise de curand. In ordinea cronologica data de el in jurnal, apare mai intai generalul Nasturel, pe care il cunoscuse la mitropolit.
Este vorba despre Petre V. Nasturel (1854-1920), descendentul unei familii vechi si vestite din Tara Romaneasca, familie al carei conac transformat in muzeu se afla nu departe de Bucuresti. In afara calitatii de ofiter superior, generalul este cunoscut si ca istoric militar. Din aceeasi familie se trage si un mare istoric contemporan, Petre St. Nasturel, nascut in 1923 si traitor - emigrat din vremea dictaturii comuniste - la Paris, mare istoric al epocii bizantine de la noi, din Balcani si de mai departe.
Revenind la generalul Nasturel, Carol exclama: "Alta persoana memorabila". Si imediat il intreaba pe arhiepiscop: "Nu-i asa ca a vorbit despre calendar, despre reforma calendarului si despre calcularea zilelor Sfintelor Pasti?". Aceasta pentru ca, asa cum prea bine stia Regele, generalul Nasturel era unul dintre suporterii ferventi ai schimbarii calendarului la romani, aflat in acei ani, inca, asa cum rezulta chiar din datele notate in Jurnal, pe asa-numitul "stil vechi". In acest scop, generalul urma sa-i mai faca o vizita aparte arhiepiscopului. Un pas foarte necesar atunci, legat de modernizarea tarii, al carei promotor era Carol I.
In continuarea conversatiei evocate in randurile cu pricina, Regele, vazand ce deschideri avea Netzhammer, l-a intrebat pe acesta daca a fost vizitat deja de Ion Kalinderu, pe atunci presedinte al Academiei Romane. Raspunsul lui Netzhammer a fost ca el insusi il vizitase pe presedinte, la insistentele lui D.A. Sturdza, in legatura cu primirea, acceptata de presedinte, a publicatiilor Academei Romane de catre arhiepiscop. Asa aflam, de la Rege, ca locuinta lui Kalinderu semana cu "un muzeu burdusit", fapt pe care arhiepiscopul nu-l stia atunci decat cel mult din auzite.
Mai departe, Regele isi exprima dorinta fireasca de a afla daca arhiepiscopul ii cunoaste pe diplomatii straini din Bucuresti. "Multi?", este intrebarea suveranului. Raspunsul vine prompt: "Da, cred ca ii cunosc pe toti pe care ar trebui sa-i stiu". Diplomatic raspuns, precum se vede. Regele are atunci o serie de remarci, de obicei pozitive, pentru fiecare dintre cei evocati. Cand ajunge insa la ministrul plenipotentiar german pomenit neutru de catre arhiepiscop, Regele, asa cum noteaza clar Netzhammer, "a pastrat tacerea".
Mai apoi, arhiepiscopul sublinia bucuria Regelui ca la reprezentanta franceza fusese invitat, intre altii, constructorul Palatului Regal de la Cotroceni, arhitectul Alfred Jules Paul Gottereau, ca si faptul ca arhiepiscopul il vizitase acasa pe arhitectul francez Emile-Andr Lecomte de Nouy (1844-1914). Printre altele, numele lui de Nouy este in vremea noastra mai bine cunoscut pentru restaurarea din temelii, azi nu foarte apreciata, a bisericii de la Curtea de Arges.
Tot atunci, amandoi erau la curent cu imbolnavirea accidentala a ministrului plenipotentiar Janos von Pallavicini de la Legatia austro-ungara, eveniment ce crease oarece valva in Bucuresti. Un alt eveniment ii este comunicat concomitent Regelui de catre arhiepiscop. E vorba de o vizita ca si inopinata a contelui Mailath, anuntata ministrului sus-amintit si unei parti a comunitatii catolice din Bucuresti, de care arhiepiscopul nostru se arata foarte nemultumit. S-a intamplat insa ca viscolul starnit atunci a intrerupt circulatia pe calea ferata, asa ca episcopul Mailath a fost nevoit sa se intoarca la resedinta sa de la Alba Iulia.
La discutia relatata pe scurt si comentata pana aici, asistase si viitorul rege, printul Ferdinand. La sfarsit, Carol i s-a adresat parca numai lui - arhiepiscopul stia deja ca si totul: "Uite, intr-una din casele de peste drum locuieste directorul Knechtel. Este un barbat interesant. A fost in Mexic impreuna cu nefericitul imparat Maximilian. Colectioneaza si poseda multe monede vechi din Dobrogea".
Despre Wilhelm Knechtel (1837-1924), cunoscut in epoca mai ales ca director al Gradinilor Regale si ca profesor la Scoala de Agricultura, ar mai fi de adaugat si altele, mai ales pentru cele evocate ceva mai sus de catre Rege, ultima lui afirmatie aducandu-i, asa cum de altfel il arata bibliografia stiintifica, intre specialistii de marca ai vremii, citati pana astazi in materie de numismatica si de sigilografie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
