Personajele: Gina, Lizet, Tamara, Doruţu, Jucătorul
Actul I
Scena 1
Gina şi Lizet în sufrageria din apartamentul Ginei. Orice zi asăptămânii, dimineaţa nu prea devreme.
Gina: (cască simulat, e un tic care o trădeză de fiecare dată cândtoarnă minciuni) Nici vorbă! Nu ne-am mai spus niciun cuvânt deatunci... din ziua aia. Da' deloc.
Lizet: (Lizet îşi face unghiile, zâmbind ironic) Deloc...îhm...
Gina: Erau aici, şi el o călărea pe Tamara, iapa de Tamara,încremenită cu ochii holbaţi la mine. Zice: nu e ceea ce pare.Fir-aţi ai dracu` de nenorociţi! I-am pălmuit şi i-am aruncat - luichiloţii şi pantalonii pe geam, ei sandalele, alea pe care i le-amales toate trei săptămâna trecută.
Lizet: Canalii mărunte. Ea ce-a zis?
Gina: Vai, vai, vai...
Lizet: I-ai aruncat sandalele? Ha, ha, ha...
Gina: Pe geam.
Râd amândouă ca două proaste.
Lizet: Miercurea asta la River, după vreo trei cafele amare...Tocmai îmi pusesem ochelarii de soare când în cafenea intră unu' cubuzunarul gros. (Lizet o priveşte nedumerită) De la portmoneu...S-a aşezat în dreapta mea. Îl priveam sfioasă cu coada ochiului. Unbarosan în carne şi oase, de cinzeci şi ceva... fata de la bar, oblondă, plinuţă, atentă, studentă, evident... o capră...
Gina: Aşa...
Lizet: Ne-am privit insistent şi mult. La un moment dat, fata îmiaduce o cafea dublă, amară. Zic - ţi-am cerut eu o cafea? Fataînsă-mi face un semn discret că el îmi făcea cinste. Să-i fac peplac lui, o beau, deşi era a patra pe ziua aia şi ştiam că o să dauîn bâlbâială... Mă gîndeam, what a fuck, poate o să arăt puţin maivulnerabilă... Când mi-am ridicat privirea din ceaşcă, în faţa meastătea un fraier de cinzeci şi ceva de ani într-un costum la treinasturi, lucios. M-am uitat galeş la el şi l-am umplut de vomă dincap până-n picioare. Din cauza cafelei... Să-l fi văzut... s-ablocat. Avea un costum Armani lucios, aburind. Tare, nu?
Gina: Hai, gata... Nu mai bei cafea de azi...
Lizet: Nu mai mult de trei... Mamă, ce faţă avea... El îmi făceacurte şi eu i-am apretat costumul...
Ce-i mă Gina...
Gina: M-a înşelat Doruţu...
Lizet: Să nu-mi spui...
Gina: Bine, mă opresc.
Lizet: Nu, mă, era doar o expresie... Zi!
Gina: Nu credeam că jigodia o să-mi călărească prietena acasă lamine pe covorul de la mama. Oraşul e plin de hoteluri. Pe Tamara...la mine acasă.
Lizet: Auzi, nu mai bine mă prefăceam că o beau şi să mi-o torn însân? (pauză) Poate îmi opăream sânii.
Gina: Mă, pe covorul de la mama? Eu eram la piaţă şi cât am luat olubeniţă de zece kile şi o hămăleam ca o măgăriţă, Gogu i-o trăgeaTamarei.
Lizet: Am încercat să-l şterg cu un şerveţel umed, dar a ieşitval-vârtej. L-am aşteptat toată ziua pentru explicaţii, să-i cerscuze, dar nu s-a mai întors, nici joi, nici vineri...
Lizet: Dar nu se face (obosită, adorme pe scaun)
Gina: (vorbind prin somn) Am izbucnit: Secătură, gunoiule,profitorule, cu Tamara... pe covorul de la mama...
Lizet: (vorbeşte prin somn) Era un Armani lucios aburind.
Gina (adormită) Ce porc...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
