Postura de june-prim nu se intalneste doar in societatea umana, ea poate fi regasita la diverse animale. In America, leii cu acest statut se recruteaza din Chicago si St. Louis, in detrimentul celor pe care destinul i-a aruncat in statele sudice, prin Texas sau Louisiana. Cand ajunge in situatia sa aleaga, o leoaica, fie din nord, fie din sud, va prefera in mod categoric leul din Chicago, elementul de fatala atractie fiind coama lui mare si bogata.
Constatarea nu este a umoristilor, ci sintetizeaza cercetari intreprinse de oamenii de stiinta in menajeriile circurilor de pe tot cuprinsul Statelor Unite. Odata constatat acest coup de foudre in lumea felinelor mari, s-au cautat explicatii, s-au facut analize si masuratori, s-au emis ipoteze, iar ele au dat castig de cauza amintitei concluzii. Leii "sudisti" nu sunt mai jigariti si nici mai nevolnici decat reprezentantii Nordului, insa pilozitatea "face diferenta", ca sa ma exprim in termenii sportivi la moda. In nord, coamele cresc mai mari si se revarsa, de pe frunte, umeri si gat, pe o buna parte din corpul masculului, completate de o bogata pilozitate a spinarii, coastelor si labelor anterioare. Leii din sud au si ei coame reglementare, dar mai jerpelite, cu firul de par subtire, iar pilozitatea de pe labe, spinare, coaste si pantec le este saraca. A fost facuta chiar si o comparatie amuzanta, dar sugestiva, cu coafurile lui Bruce Willis si Jon Bon Jovi, constatandu-se in mod indubitabil ca leii inzestrati cu claia de par a acestuia din urma sunt considerati de femele extrem de sexy si preferati.
Totul pare sa se reduca, in fond, la testosteron, la masculinitatea debordanta care, in toata lumea animala, se apreciaza si se prefera. In cazul leilor, o coama bogata presupune o buna hranire si, fireste, actiunea unor factori genetici. Dar nu numai atat, fiindca in gradinile zoologice americane si leii din sud sunt la fel de bine hraniti, asa ca testosteronul nu le lipseste. Cautand explicatia diferentei de atractivitate, cercetatorii au ajuns sa o lege de un factor neasteptat: de temperatura.
Intr-un climat mai rece, leii din Chicago aproape ca isi dubleaza lungimea firelor din coama si densitatea lor, lucru de care nu au nevoie "sudistii", pe care podoaba respectiva i-ar face eventual mai doriti ca parteneri sexuali, insa le-ar ingreuna viata zilnica intr-un climat mai fierbinte.
Calitatea aceasta, a coamei masculului, se verifica si la leii crescuti in libertate. Coama bogata transmite semnale care ii avertizeaza pe alti masculi sa fie prudenti si chiar ii intimideaza, starnind in schimb interesul femelelor. Testosteronul mobilizeaza forta fizica si dinamizeaza reflexele. Efectul descris aici aduce un avantaj nesperat leilor din Chicago si St. Louis returnati in mediul natural al speciei, cel african. Numai ca avantajul se dovedeste a fi de scurta durata, fiindca acolo, in conditiile eternei lupte pentru existenta, incep sa se puna in valoare calitatile leilor "sudisti". Un mascul cu coama infoiata va avea serioase dificultati la vanatoare, prada reperandu-l de la distanta si evitandu-l din timp. Iar infometarea repetata scade dramatic, in cele din urma, si nivelul testosteronului din corp, incat coama mare si pleostita va inceta sa-si mai exercite atractia sexuala dovedita initial. Ca sa supravietuiasca, leul din Chicago va fi nevoit sa dea lupte nu doar pentru hrana, ci si pentru teritoriu, descoperind curand ca, in aceste sporturi esentiale, leii de tip Bruce Willis ai Africii sunt buni specialisti. In plus, s-a constatat ca in cazul acestora, masculii abili, capabili sa vaneze eficient si sa-si mentina astfel testosteronul la valorile cuvenite, ajung sa-si dezvolte o coama mai impresionanta decat a celor mai putin daruiti de natura cu asemenea insusiri.
Evolutia a inzestrat, asadar, lumea vie cu capacitatea partenerilor sexuali de a recunoaste de la distanta calitati ce garanteaza o optima perpetuare a speciei. Din cele spuse pana acum, ar trebui sa tragem concluzia ca o coama lunga si deasa ar fi rezultatul firesc al selectiei sexuale, intrucat leoaicele prefera instinctiv purtatorii unei asemenea bogatii impresionante. Cercetatorii contesta totusi o asemenea explicatie comoda, fiind inclinati sa puna calitatea coamei leonine exclusiv pe seama factorilor de mediu. Lucrul acesta are rasfrangeri si asupra clasificarii curente a speciei, reducand mult, dupa cate se pare, numarul varietatilor de lei africani. Acestia se regrupeaza in niste tipuri mai simple si mai temeinic fundamentate genetic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
