Ziarul de Duminică

Sentimentul sfârşitului, când nu există împăcare

Sentimentul sfârşitului, când nu există împăcare/ de Stelian Ţurlea
04.05.2012, 00:05 87

Editura Nemira publică de ceva vreme o serie de autor Julian Barnes în care au apărut "Puls", "O istorie a lumii în 10 şi ½ capitole", "Privind în soare", "Nimicul de temut", "Tour de France", "Porcul spinos", "Arthur&George", "Scrisori de la Londra", "Anglia, Anglia", "Pedantul în bucătărie". "Sentimentul unui sfârşit", relativ recent apărut în această serie, este cel mai nou roman al scriitorului britanic, cu care a câştigat Man Booker Prize în 2011. Cartea a fost considerată de criticii literari britanici una dintre cele mai reuşite ale lui Julian Barnes.

Este un roman scurt, care începe deconcertant, cu afirmaţia următoare: "Trăim în timp - el ne ţine, el ne modelează -, însă n-am avut niciodată impresia că l-am înţeles prea bine." Continuă la fel, subtil şi sofisticat. Este povestea unui pensionar trecut de 60 de ani, Tony Webster, un personaj plictisitor, care are toate trăsăturile unui antierou, nu se distinge prin ceva remarcabil, pozitiv, îşi acceptă declinul şi revine insistent asupra unor întâmplări din tinereţe care i-ar fi putut da un alt curs vieţii. Nu s-a întâmplat aşa din multe motive pe care încearcă acum, până la un punct, să le înţeleagă sau măcar să le desluşească.

În vremea studenţiei, tânărul mediocru Tony Webster avea un grup de trei prieteni, între care se remarca Adrian Finn, cu afinitate pentru filosofie şi istorie, personaj care se va sinucide, nedumerindu-şi total prietenii cu decizia sa. În aceeaşi vreme a studenţiei, Tony Webster o întâlneşte pe Veronica Ford cu care are o scurtă şi neconvingătoare relaţie, inclusiv o experienţă sexuală nemulţumitoare. După despărţirea celor doi, Veronica se cuplează cu Adrian Finn, spre indignarea orgoliosului Webster, care le trimite o scrisoare devastatoare. Cei doi se căsătoresc însă şi, la scurt timp, Adrian se sinucide, tăindu-şi venele în baie. Nimeni nu vede o logică în acest fapt.

Peste o jumătate de secol, după ce s-a căsătorit, a avut copii, a divorţat şi îşi plimbă acum nepoţii, Tony Webster află că ar fi moştenitorul unei sume de bani lăsată de mama fostei iubite şi al unui jurnal al fostului său prieten sinucigaş şi vrea să înţeleagă ce s-a petrecut pe vremuri. Dar pe parcursul vieţii ne schimbăm amintirile, ţine să ne convingă autorul, memoria ne joacă feste, în vreme ce suntem copleşiţi, uneori, de remuşcări. Povestea devine şocantă, în spatele banalităţii trecutul ascunde fapte pe care eroul nostru nu le cunoştea, abia de le înţelege şi acceptă acum, fapte care schimbă radical perspectiva. Ce înţelege el, mai mult decât orice, este că nu mai poate să schimbe sau să îndrepte nimic.

Concluzia? "Te apropii de sfârşitul vieţii - nu, nu al vieţii ca atare, ci a altceva: sfârşitul oricărei posibilităţi de schimbare a acelei vieţi. Ţi se îngăduie un moment de respiro, suficient cât să pui întrebarea: ce altceva am mai greşit?"

Nu există împăcare, nici măcar cu sine.

Julian Barnes - Sentimentul unui sfârşit. Editura Nemira. Traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO