In localitatea franceza La Charite sur Loire, s-a desfasurat, intre 6 si 10 iunie, cea de-a treia editie a Festivalului cuvantului (Le Festival du mot). Un eveniment spumos, atipic si plin de inventivitate, organizat de Asociatia Mot-et-mots (care are drept principal obiectiv difuzarea, promovarea si apararea cuvantului sub toate formele sale) si la care s-au adunat, ca intr-un bazar policrom cu oferte de inimaginabila generozitate, pasionatii de literatura, de lexicologie, de etimologie, de tipografie sau de jocuri de cuvinte. Amestec de ras si de intelesuri adanci, de pedagogie si de spirit ludic, de vis si de privire concreta asupra lumii, Festivalul a pus laolalta cuvintele spectatorilor, ale oamenilor de stiinta si ale creatorilor, iscand un splendid foc artificii verbale, din scanteierea caruia incercam sa va aducem aici un crampei. E vorba de cateva extrase din Impromptu-ul organizat in cadrul festivalului de catre Le Figaro Litteraire, la care au participat, intr-un dialog incrucisat, doi cavaleri de impecabila tinuta ai limbii franceze: actorul Fabrice Lucchini, care tocmai a tras cortina de final de stagiune peste spectacolul sau intitulat Variations autour de Paul Valery, Roland Barthes et Moliere si scriitorul Erik Orsenna, caruia i-a aparut, la inceputul lunii iunie, volumul La Revolte des accents:
"De ce trebuie sa aparam limba?"
F.L.: Paul Valery spunea: "Cuvintele sunt niste scanduri aruncate peste o prapastie, cu ajutorul carora strabatem spatiul unui gand, si care ingaduie trecerea dar, in niciun caz, stationarea". Noi nu prea realizam cat de uriasa este aceasta fraza. Exista deci o prapastie inaintea cuvintelor. Pare ca-i un fleac, dar un actor care ar apasa pe cuvinte prea mult, adaugandu-le intentiile sale personale, ar putea face ca fraza sa se darame, aruncand textul in grotesc. Pentru ca vorbele sunt de fapt note muzicale. Autorul care are geniu le distribuie pe partitura cartii sale, astfel incat sa alcatuiasca o simfonie, o opera sau o sonata. Fiecare lucrare contine starea fizica in care a fost creata. Este ceea ce Jouvet numea "cicatricea poetului". Cuvintele unei fraze sau ale unui vers sunt urmele, cicatricile sentimentului autorului.
Cum ganditi transmiterea limbii de la forma orala la cea scrisa?
E.O.: In materie de oralitate, singurul lucru pe care il cunosc destul de bine este literatura africana, al carei mesager a fost Amadou Hampate Ba. Este un scriitor de prima mana si un etnolog care si-a consacrat intreaga viata studiului traditiilor orale din Africa. El este cunoscut, mai ales, pentru fraza pe care a rostit-o in 1960 la UNESCO: "In Africa, atunci cand moare un batran, arde o biblioteca". Pe hartie, trebuia sa foloseasca o limba teribil de puternica, astfel incat sa poata transcrie si regasi acea vibratie caracteristica celor o mie si unu de dialecte africane. Pentru ca atunci cand trecem de la oral la scris, trebuie sa schimbam totul fara ca, prin asta, sa alteram sensurile. Pe hartie, totul incremeneste. Trebuie sa fii un mare artist astfel incat aceasta fixare sa nu fie o amputare, ci un salt. Sunt adesea intrebat ce cred despre SMS-uri. Eu doresc ca toate limbile si felurile de scris sa se multiplice. In acest chip se vor naste nenumarate sensuri. Ce ar fi dragostea, azi, fara SMS-uri?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
