Dintre realizarile tehnice recente, am retinut doua care mi se par nu doar spectaculoase in sine, ci si ilustrari convingatoare ale faptului ca energiile alternative sunt altceva decat niste simple fantezii de visatori. Ele au trecut deja de pe planseta, cum se spune, in imediata noastra realitate. Sau macar "asteapta la usa", nu sa ne induram eventual sa le deschidem, ci pregatite sa dea pur si simplu buzna peste noi.
Un catamaran de fabricatie elvetiana a traversat anul trecut Oceanul Atlantic pe aceeasi ruta, de-acum istorica, pe care a urmat-o acum cinci secole Cristofor Columb. Plecand dintr-un port de langa Cadiz, de pe coasta Spaniei, a ajuns in 63 de zile in Caraibe, la tarmul insulei Martinica. N-avea dimensiunile vechilor caravele, parand, cu cei 14 metri lungime ai sai, mai degraba o jucarie pe valuri. Avea, in schimb, ce nu statuse la indemana lui Columb: harti amanuntite, un sistem de ghidaj prin satelit si aparatura destinata contactului permanent cu lumea civilizata. O lume de care cei opt membri ai echipajului ar fi putut spune ca nici nu se desprinsesera. Si mai avea deasupra puntii o instalatie cu panouri solare, in total 60 de metri patrati, prin care catamaranul isi obtinea energia necesara deplasarii pe apa (cu aproape 200 km pe zi) si cursului firesc al vietii derulate la bordul acelei mici si moderne ambarcatiuni. Calatoria pare sa fi semanat mai curand cu o croaziera de vacanta decat cu o expeditie de pionierat, desi e vorba de prima nava care traversa Atlanticul purtata de curentul electric obtinut din prestatia gratuita a soarelui. Organizatorii originalei traversari si-au dorit sa lanseze un semnal cat se poate de limpede: am intrat pe deplin in era energiei solare. Si am fi nedrepti daca n-am recunoaste ca planul acesta le-a reusit elvetienilor perfect.
Cealalta inventie la care ma refer pleaca din halele de montaj ale corporatiei General Motors, luand forma unui Cadillac "tout terrain"care foloseste hidrogenul drept combustibil. Mai precis, sursele lui de energie sunt pe de-o parte hidrogenul, automobilul putand parcurge 280 de mile cu o singura incarcatura de rezervor, iar pe de alta parte curentul electric, fiindca alte 20 de mile pot fi strabatute cu electricitatea stocata in baterii. Masina aceasta neconventionala a primit un nume pe potriva caracterului ei: Provoq. Cu cinci pasageri la bord, prinde o suta de kilometri la ora in opt secunde si jumatate si, in ce priveste viteza maxima, intruneste performantele oricarui autovehicul similar alimentat cu benzina sau motorina. Pe masura ce se consuma, hidrogenul incarca bateriile necesare celor doua motoare electrice, unul pentru rotile din fata, altul pentru cele din spate. In fine, apare si ceva ce face inca o legatura intre exemplele alese pentru ilustrarea ideii acestui articol: prototipul are montat pe capota un panou solar, ca sa produca energia necesara accesoriilor: lumini interioare, sistemul audio si celelalte "maruntisuri" tehnice incorporate. Dupa cum ne asigura constructorii, Provoq reuneste caracteristicile masinilor de teren cu cele de eleganta si de performanta ale unui Cadillac.
Deocamdata, inventia e scoasa in lume calculat si cu zgarcenie, ca o mireasa, pe la expozitiile mari, cum a fost cea desfasurata in ianuarie la Las Vegas. Nu s-a fixat inca vreo anume data pentru prezentarea modelului in saloanele auto obisnuite si nici pretul la care ar urma sa se vanda. Acesta din urma probabil nu poate fi unul mic, dimpotriva. Asta nu exclude aparitia masinii-minune si in Romania, indata dupa ce si-o vor permite americanii, cunoscut fiind apetitul extraordinar al imbogatitilor nostri pentru orice automobil performant, indiferent de costul lui (sau poate tocmai fiindca pretul e fabulos). Dupa cum stim insa cu totii, o marfa, pe masura ce se vinde si productia ei ia amploare, tinde sa-si scada pretul, ajungand accesibila aproape oricui. E o "provocare" careia si Provoq va trebui sa-i faca fata. Nu ma indoiesc ca vom vedea din ce in ce mai des si din ce in ce mai multe vehicule electrice si cu hidrogen, daca tot incepe sa se schimbe moda.
Si tocmai aici am vrut sa ajung. La faptul ca devenim martorii unei schimbari pe care cu putina vreme in urma n-am fi crezut-o deloc posibila. De peste un secol, de cand a aparut in lume, automobilul pe benzina sau motorina s-a cramponat de piata vehiculelor motorizate si nimic nu l-a mai putut clinti de acolo. Nici chiar marile si periodicele crize ale petrolului. Industrii intregi s-au nascut si au prosperat de pe urma lui, incepand cu extractia de titei, cu rafinariile, cu desfacerea globalizata a combustibililor si uleiurilor si pana la fabricile constructoare de autovehicule din ce in ce mai specializate ca marci si ca utilitate practica.
In acest lant de interese economice uriase, pazite cu vigilenta fanatica, nici o intruziune nu mai parea posibila. Un automobil purtat de electricitate, de energia solara, de hidrogen sau alta substanta indiferent cat de ieftina si de accesibila din natura pareau, ca idee, sortite sa fie acaparate de marile trusturi nu spre a fi puse in practica, in ciuda avantajelor lor, ci pentru a fi ucise, blocate odata pentru totdeauna, ca sa nu faca vreo concurenta liniei de productie traditionale. Sa nu loveasca in profiturile furnizate de ea si in locurile de munca pe care industriile pomenite mai inainte il asigura unor impresionante multimi de lucratori. Or, daca astazi, in ciuda tuturor prejudecatilor si riscurilor, apare si altceva decat acest scenariu de o pesimista realitate, inseamna ca in lume se intampla intr-adevar ceva important. Se produc schimbari ce nu mai pot fi tinute in frau, iar fata viitorului va arata cu totul altfel decat cea a trecutului, ori a prezentului cu care suntem obisnuiti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
