SoNoRo 2008, ca si editiile sale precedente, este un festival de calitate, care a cautat cu tot dinadinsul sa demonstreze ca muzica de camera este un fenomen care poate sa intereseze si chiar sa placa tinerilor din anul 2008. Remarcabil este faptul ca a si reusit, cel putin in cele sapte concerte de la Bucuresti avand sali pline sau aproape pline la Ateneul Roman, Muzeul National "George Enescu", Palatul Cotroceni, Sala Auditorium de la Muzeul National de Arta al Romaniei, Colosseum Ballroom de la Palatul Bragadiru sau Catedrala Sfantul Iosif.
De la Variatiunile Goldberg de Bach, muzica pura in aranjament pentru trio de coarde pana la FanTango, un concert ce a continuat experimentele editiilor precedente la Palatul Bragadiru, printr-un show audio-vizual ce se bucura de participarea bandoneonistului argentinian Marcelo Nisinman - discipol al lui Ëstor Piazzolla - si a scenografului Andu Dumitrescu, SoNoRo a incercat sa demonstreze ca diversitatea prezentarii poate fi o solutie pentru a tine treaza atentia publicului.
Ceea ce a placut spectatorilor a fost,fara indoiala si tineretea celor aflati pe scena, interpreti de muzica de camera in ascensiune ai momentului veniti de la Londra, Berlin, Tokio, Munchen, Bucuresti, Buenos Aires, Paris, Zurich si Viena, precum Diana Ketler (pian), Konstantin Lifschitz (pian), Daishin Kashimoto (vioara), Corinne Chapelle (vioara), Priya Mitchell (vioara), Alexander Sitkovetsky (vioara), Razvan Popovici (viola), Alexander Chaushian (violoncel), Bernhard Naoki Hedenborg (violoncel), Reto Bieri (clarinet), Arthur Balogh (contrabas) si Marcelo Nisinman (bandoneon).
Nu intamplator am pomenit numele tuturor celor implicati, pentru ca mai mult decat in alte cazuri, daca a apelat la toate avantajele pe care le poate aduce un marketing profesionist, Festivalul SoNoRo nu a mers si pe ideea vedetizarii vreunuia dintre interpreti. Muzica de camera este o muzica de echipa si chiar daca violistul Razvan Popovici este motorul si sufletul acestui festival, el nu s-a plasat si in prim-planul scenei, integrandu-se in grupul celorlalti colegi, intr-o fomula sau alta, cantand normal, cu un aer colocvial, muzica de camera. Preludio, Acasa: Bucuresti - Paris, Variatiunile Goldberg, Bohemian Rhapsody, Muzica de camera a la carte, Fantango, Finale, SoNoRo - Interferente 2008 si Notturno sunt genericele concertelor, denumite astfel in aceeasi idee de a atrage publicul mai putin familiarizat cu acest gen de muzica. Si as merge mai departe: este vorba despre acel public care asculta muzica clasica, dar pe CD sau pe internet si nu vine la concerte, de teama aerului prafuit pe care il au multe dintre reprezentatiile romanesti din domeniu.
SoNoRo a impachetat intr-un ambalaj de 2008 muzica lui Dvorak, Elgar, Schubert, Debussy, Faure, Chausson, Enescu, Franck, Bach, Brahms, Padre Antonio Soler, Enrique Granados, Ástor Piazzolla, Marcelo Nisinman, Vivaldi, Sostakovici, Mahler, Schumann - un numar impresionant de compozitori ai ultimelor trei secole - atragand in salile de concert un public care poate ca va reveni si cu alta ocazie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
