Ateneul Roman prezenta o seara de cultura japoneza. Teatrele isi desfasurau programul lor obisnuit. Muzeul Literaturii Romane relua clasicele sale Rotonde, suspendate o vreme. La cinematografe rulau filme. La Atelier 35, un grup de tineri abia isi vernisasera expozitia. Alte galerii expuneau picturi, sculpturi. Erau evenimente obisnuite in asemenea spatii intr-o zi obisnuita a unei saptamani. In acelasi timp, Mircea Tiberian isi lansa noul album la Art Jazz Club. La Libraria Carturesti un artist roman si un altul bulgar prezentau publicului rodul muncii lor comune. Un pictor nu-i putea prezenta unui gazetar expozitia sa pentru ca barul inca nu se deschisese. Faptele culturale din spatiile neconventionale par un bonus acordat clientilor fideli.
Moda "Doua intr-una" face ravagii si in cultura. Multi gandesc ca ea trebuie furnizata la pachet cu un alt produs sau cu un alt serviciu. Cel mai adesea se asociaza distractiei: iese omul sa se recreeze un pic, la o sueta cu amicii, la cascat gura la ce mai e nou prin targ, musai trebuie sa-i servesti alaturi de-o bere buna si-o tara de cultura. Fie ca pui pe peretii barului proaspetele lucrari ale unui pictor ce refuza din principiu sa expuna in "invechitele, conservatoarele" spatii numite galerii, fie ca se lanseaza o carte sau se face o lectura, fie ca improvizezi un spectacol de teatru in care obligatoriu spectatorii sunt parte integranta, orice e bun numai sa fie clientul multumit. In clinchet de pahare, cu damf de bere, vin sau votca, in mijlocul unei atmosfere adesea excitante, cu iz natural, nu de silicoane, cultura este brelocul agatat la o masina de lux. Ea face parte dintr-un decor in care elementul de baza nu este nici poezia, nici pictura si, uneori, nici macar muzica.
Locurile sunt desigur diferite. La Carturesti, atmosfera de librarie este dominanta. Dupa ce-ai trecut pe la rafturi si ai cumparat - sau nu! - ceva, te poti relaxa la un ceai. Dezbaterile, lansarile de carte, intalnirile culturale se desfasoara in spatiul altfel destinat ceainariei si au, de cele mai multe ori, o aura de traditional: invitatii, vorbitorii, organizatorii de o parte, publicul de cealalta parte intr-o asezare de mica sala de conferinte. Putini se indeletnicesc in acelasi timp si cu altceva, fataielile unora nu te agaseaza, nimeni nu iti ofera privirii cate-un dos grabit spre locurile mai umede ori plecat spre o lume mai buna decat cea culturala. Nu! Cei care vin stiu la ce vin si se comporta dupa regulile tacit acceptate ale unei manifestari culturale. In timpul celalalt al zilei, multimi de tineri - perechi, perechi - isi savureaza ceaiul cu calmul si in linistea impusa parca de-o traditie englezeasca. La Art Jazz Club se intampla de toate: au fost si seri de cinemateca, in prezentarea lui Grosan, si lecturi, si lansari, si vernisaje. Si, evident, concert de jazz (la care biletul a ajuns si la una suta euro!) Melanjul drink-cultura e mai la el acasa. Ca si atmosfera ceva mai boema, mai nonconformista. Se invarte multa lume buna din mediile artistice, dar sunt prezenti multi aspiranti, momentan doar studenti la Litere, Arte sau Teatru.
E o atmosfera mai apropiata de club decat de bar, iar evenimentele sunt tratate de publicul consumator cu mult respect si receptivitate. La "Hanul cu Tei" - pe vremea cand se ocupa Marcel Bunea de spatiul acela - s-au produs cateva seri de interferente ale artelor: muzica, poezie, plastica, foarte interesante. dar cu un public ceva mai eteroclit (preponderent liceal) care nu a reusit sa creeze aici o traditie. Despre "Laptaria lui Enache" toata lumea stie, toata lumea a fost pe acolo: este un spatiu parca facut pentru avangardism si experimente. Daca regret ca Targul de carte s-a mutat de la Teatrul National este pentru atmosfera de pe terasa numita "La Motoare", un adevarat iarmaroc de replici, barfe literare, vorbe de duh si intalniri neasteptate.
Cultura nu numai ca s-a transferat pe alte suporturi, dar isi asuma si alte spatii, mult mai neconventionale decat cele cu care se obisnuise publicul. Deocamdata, ma multumesc sa inregistrez fenomenul. Nu-l pot evalua. Adica, nu stiu cu cat beneficiu pentru negustorie si cat beneficiu pentru cultura. Mi-e greu si sa decid daca managementul este unul comercial sau unul cultural. As face insa doua observatii. Prima ca spatiile neconventionale - poduri, subsoluri, baruri, sufragerii sau pur si simplu 50 mp disponibili - impun un alt tip de abordare, si chiar necesita experimentul. Nu te poti desfasura fara scena, fara scaune pentru public ca in sala mare a Tetarului National. Nu vii cu un text de citit acasa, in liniste, in zumzetul si foiala unui bar. Nu asezi pe pereti niste tablouri care puteau foarte bine sa stea si intr-o expozitie traditionala. Aici, mai e mult de lucrat. Pentru ca spatiul isi alege forma artistica. Si nu orice poate fi prezentat oriunde.
A doua observatie este, sa zicem, mai meschina: cultura umfla preturile. Nu ma refer la manifestari cu bilet. Ci la preturile practicate in mod obisnuit. Sunt mari, foarte mari, exagerate, as spune. Nu asta ma deranjeaza (in fond, o vorba spune ca in viata trebuie sa platesti, numai ca depinde cum: ca domn sau ca prost!), ci faptul ca subiectii care dau staif locului (artistii) sunt deseori neplatiti sau prost platiti. Beneficiul artistic este unul destul de aproximativ. Nu cred ca prea multi retin pentru viitor numele, cartea, ideea artistului. Cei mai multi s-au obisnuit a li se livra si astfel de momente asa cum te obisnuiesti cu zaharul din cafea. Daca lipseste, sesizezi, daca e, nu te apuci sa-i lauzi virtutile!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
