Daca acum o saptamâna m-am referit la doua dintre publicatiileoficiale ale Bisericii Ortodoxe Române (BOR), reviste cu osanatoasa alura academica, voi continua astazi sa notez câtevagânduri despre presa crestin ortodoxa contemporanaromâneasca.
Am realizat o vreme pentru Televiziunea Româna chiar o revistaa presei crestine, rubrica saptamânala, in cadrul unei emisiuni maiample, astfel incât am avut obligatia sa citesc majoritateapublicatiilor românesti de specialitate. Lucru pe care il faceamoricum si inainte si-l practic si astazi cu placere sau cumasochism, dupa caz.
Cu exceptia revistelor academice despre care am vorbit deja(la care trebuie amintite si cele editate la Iasi si Bucuresti),presa crestin ortodoxa oficiala este destul de putin atractiva.Avem de-a face, in general, cu reviste locale ieftin alcatuite siideatic, si stilistic, si grafic. Pare ca blestemul cenzuriicomuniste nu s-a indepartat inca. Vei gasi puzderie de articole decomplezenta, inflatie de encomioane jenante, subiecte uzualeabordate de oameni vlaguiti de talent si, mai grav, vizibilvaduviti de inteligenta duhovniceasca. Un fel de fituici parohiale,dar editate de vreo episcopie, care nu reusesc decât sa ridice inslavi activitatea ierarhului local si sa promoveze câteva prediciori panseuri care nu ajung deasupra nivelului lucrarilor cateheticesi stilului prolix ale vreunui elev seminarist. Rareori descopericlenciuri jurnalistice, subiecte care sa te "condamne" la lectura,teme incinse ale actualitatii a caror abordare sa te surprindaintelectual si spiritual - asa cum se petrece lânga orice duhovniccu vocatie. Caci presa crestina autentica asta este, inainte deorice: un indrumar de suflet.
Aerul statut al acestor reviste a fost schimbat insa, pealocuri, de câtiva tineri care au stiut a face presa de calitate.Imi amintesc cu reala placere de anii in care Robert Lazu coordonacu inspiratie si acribie revista "Altarul Banatului" sau de auradinamica si incitanta pe care a luat-o "Revista Renasterea"incepând din vremea in care a fost preluata de nonconformistulteolog Radu Preda.
Cu totul altfel se poate vorbi despre "Ziarul Lumina", devenitde doi ani ziarul oficial al Patriarhiei BOR, publicatie care pe 7februarie a implinit 5 ani. Conceput initial la Iasi de o echipacoordonata de regretatul si respectatul ziarist Florin Zamfirescu,"Ziarul Lumina", constituie un punct de cotitura in presa crestinortodoxa oficiala. Este inchegat si aplicat, stie saproblematizeze, aduce in prim-plan nenumarate subiecte deusturatoare actualitate, se straduie - pe alocuri, chiar reuseste -sa se lepede de plicticosul limbaj de lemn popesc. Prin acestdemers jurnalistic, Biserica Ortodoxa Româna da semnale de revenirela oamenii reali valorizând totodata inteligent limba si invataturavechilor cazanii. Am gasit aici articole sau seriale foarte binescrise de tineri teologi, am redescoperit personalitati a carordetenta crestina nu era cunoscuta, am citit dezbateri neregizate,vii.
Ca ar mai fi multe de facut, asta este o alta problema.Blocajele de fond nu constau in efortul jurnalistilor si altinerilor teologi, ci in politica editoriala inca indecisa apatronilor. Sunt evitate in continuare subiecte considerate tabu deSf. Sinod ori de Patriarhie, sunt trâmbitate uneori comunicateoficiale redactate artagos etc. Una peste alta, progresul estevizibil, iar oamenii angajati in aceasta lucrare sunt de toataisprava.
Cu mult mai tonica si generatoare de trezie este insa oscanare a presei laice. Daca publicatiile oficiale ale BOR cadinca, adesea, in extrema conformismului, fiind aflate subascultarea (citeste: harul, dar si blocajele, fricile, obsesiile)ierarhului si ale functionarilor sai rigizi, presa laica risca safie atrasa de alte ispite. A inceput fulminant cu aprigi jurnalisticare imediat dupa 1989 au inceput a scrie din ce in ce mai bataios.Cine nu-si aminteste articolele lui Dan Ciachir care, dupa ce si-afacut stagiul (recunoscut) de informator al Securitatii si pe acelade harnic condeier al penibilei reviste "Saptamâna", personaj curemarcabila cultura focalizata pe fenomenul românesc interbelic, dealtfel, având bune relatii in mediul bisericesc, a devenit, pentrumulti ani, dupa 1989 expertul number one in problemele BOR? Cinen-a citit si nu a urmarit paginile coordonate de Sorin Dumitrescu -acest neimpacat si ostentativ haiduc al ispravilor crestine?Acelasi Sorin Dumitrescu, alaturi de Horia Bernea, a fost cel carea pus la cale prima intâlnire a laicatului din Româniapostcomunista. Tot el a fost editorul incitantei pagini "Lumeacrestina" pe care a coordonat-o intâi in "România libera", apoi in"Ziua" (unde s-a numit "Calea, Adevarul si Viata"). Stilistic,tematic, vizual - gratie laicatului - incepea deja o alta era inpresa crestin ortodoxa româneasca.
Tot la inceputul anilor '90, "Cotidianul" publica unsupliment, "Alfa si Omega", cuminte realizat de Costion Nicolescu.Ulterior au aparut, in timp, numeroase reviste cu asumata orientarecrestina. Astazi numarul acestora, ma refer la cele vizibile, nueste mare. Se remarca, de departe, eforturile talentatului RazvanBucuroiu si ale echipei sale datorita carora apar neintrerupt sidin ce in ce mai bine inchegate tehnic si duhovnicesc revistelelunare "Lumea Credintei" (incepând din 2003) si "Lumea Monahilor"(din 2007) - un demers privat neegalat inca de presa oficiala aBOR. Dupa cum la nivel academic revista "Inter", editata (din 2007)de un institut particular omonim condus de Radu Preda, este deasemenea fara egal deocamdata din punctul de vedere alprofesionalismului si al calitatii stiintifice.
Au mai existat notabile rubrici crestine sau doar articole sieditoriale in presa centrala - "Cotidianul", "România libera","Adevarul", "Gardianul", "Jurnalul National", "Gândul". Astfelincât la scrierile unor intelectuali care s-au aplecat aleatoriusau constant asupra problematicii crestine, precum Teodor Baconsky,Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici, Razvan Codrescu, AncaManolescu, Razvan Ionescu, Dan Stanca, Augustin Ioan ori altii, maidiscreti, dar de rafinata subtilitate spirituala, precum RoxanaCristian si Florin Mihaescu, se poate adauga astazi o lunga listade talentati scriitori si gazetari crestini apartinând unei noigeneratii. Iata câteva nume importante, cerându-mi scuze pentrueventualele omisiuni: Mihail Neamtu, Bogdan Tataru-Cazaban, PetreGuran, Cristian Badilita, Adrian Papahagi, Catalin Buciumeanu,Toader Paleologu, Iulian Capsali, Mircea Platon, Dan Dungaciu,Andrei Gaitanaru, Radu Carp, Elena Dulgheru, Mirel Banica etc.Revistele si ziarele au beneficiat de articolele & editorialeleunor Dumitru Manolache ("Gardianul"), Lelia Munteanu ("Gândul"),Florian Bichir ("Evenimentul zilei"), Claudiu Târziu si Sorin Preda("Formula AS") etc. Se poate spune, asadar, ca avem deja o breasladestul de bine conturata a jurnalistilor crestini. Iar când spunemcrestini facem deja o gafa daca uitam de confratii greco-catolicisi romano-catolici, unii dintre acestia fiind de o exemplaracumpatare - voi da un singur exemplu: eseistul si scriitorul IonPapuc (greco-catolic) a carui noblete spirituala este prea putincunoscuta.
Ignor acum, din lipsa spatiului, celelalte forme demanifestare ale presei - radio, tv, internet, cea din urma având odezvoltare exploziva in ultimii ani. Nu sunt amintiti mai sus decâtcei care "au deja un nume" (cu siguranta, am uitat destui), dar arfi nedrept sa reducem presa scrisa crestina doar la acestia. Existanenumarati altii, ale caror onestitate, talent si smerenie nu facdecât sa-i evidentieze vremelnic pe cei aflati in prim-plan. Inaceeasi ordine de idei, exista multi - scriitori, artisti,intelectuali s.a.m.d. - a caror activitate mediatica este implicitcrestina, iar nu neaparat explicita (ma gândesc, de pilda, la DanC. Mihailescu sau la Sorin Lavric), dar amprenta lor spirituala sepoate uneori sa fie chiar mai relevanta…
Ar fi absurd sa se creada ca subsemnatul ar fi adeptul uneiprese crestine destinata exclusiv intelectualilor. Multe dintreexemplele de succes enumerate mai sus nu si-au propus asta sireusesc sa ramâna de foarte buna calitate. Problemele abia aiciincep insa: in atitudine.
Vorbeam mai demult despre "Autismul presei versus autismulBOR" (vezi "Adevarul literar si artistic" nr. 845 /15 noiembrie,2006). Se intâmpla sa scriu acel articol pe vremea PF Teoctist, iarla ridicarea PF Daniel pe scaunul patriarhal sperantele au fost,fireste, foarte mari. Ma tem insa ca autismul s-a accentuat inultimii ani…
Este de-a dreptul tulburator si dezamagitor sa constati cum sepot ignora unii pe altii oamenii enumerati mai sus! Autismul paresa fie una dintre bolile noastre nationale. Vorbim, scriem cutotii, dar rareori ne si auzim, ne si intelegem. Etichetarilerapide: "fundamentalist", "ecumenist" (ca sa nu le amintesc decâtpe cele mai uzuale) sunt folosite si aplicate fara discernamânt,fara a fi digerate, in afara contextelor. Rareori se practicasimtul nuantei. Este adevarat, câteodata unii au produs articoleincendiare, impardonabile, la adresa altora. Spiritul crestin i-aseparat in loc sa-i uneasca. Precum pre pamint, de pilda inpolitichia româneasca, asa si in "cerurile" taberelor de partizanicrestini. Putine au fost subiectele care au unit pe toata lumea:problema prezentei icoanelor in scoli, cred, a fost abordata launison. Cele mai multe dispute au adus pozitionari extreme, bachiar certuri patimase. Ceea ce este de neinteles insa esteatitudinea tuturor acestora, unii fata de altii, incepând cu cea aierarhilor - singurii care ar putea aduce, teoretic, o oarecarepace - si terminând cu laicatul. De aceea, ma intreb de ce oamenicare au o perspectiva critica asupra unor probleme din BOR, bachiar la adresa Patriarhului, nu sunt invitati sa scrie taman inrevistele oficiale?? De ce o buna parte dintre cei enumerati maisus, oameni cu indubitabila vocatie si cultura teologica, auaccesul interzis la emisiunile postului Trinitas TV? Dar intrebareapoate fi pusa si viceversa: nici anumiti ierarhi nu sunt preasimpatizati in presa laica. Activitatea ierarhului perceput dreptostil este diabolizata, este tratata pausal, fara strop de nuanteori buna-credinta….
Apoi, de ce si pâna când va persista acest autism intre laicat(mai exact, o parte a acestuia) si unii ierarhi? Au stat de vorba?si-au marturisit reciproc, fata catre fata, necazurile? S-auintâlnit vreodata direct pentru a lamuri chestiuni care poate ca nusunt chiar ireconciliabile? si nu ma refer acum la putinii radicalide profesie, ci la o majoritate care, chiar daca este acuzata delipsa smereniei (cu alte cuvinte este bântuita de blocajele,fricile, obsesiile unei lumi postmoderne in care intram din ce ince mai abrupt), ar merita o aplecare parinteasca din partea tuturorierarhilor BOR. Deocamdata acestia au parte doar de atentia unormari duhovnici, oameni de uriasa anvergura crestina, dar ale carorblocaje, frici, obsesii (caci inca n-au ajuns sfinti!) sunt apoiinduse si ucenicilor…
Deocamdata, probabil ca asa ne este dat, rupturile - mai multsau mai putin camuflate - sa persiste, inclusiv in cadrul Bisericiimajoritare. Pare ca BOR si presa crestin ortodoxa româneascafunctioneaza redundant sub zodia autismului si nu sub paradigmaiubirii si rugii intru Hristos "pentru ca toti sa fie una" (Ioan17, 20).
De ce sa ne mai mire faptul ca oriunde s-ar afla pe glob româniiau de obicei optiuni incins-diferite, astfel incât atomizareadiasporei noastre a devenit, vai, proverbiala? Zilele trecute Sf.Sinod al BOR a difuzat un salutar apel pentru revenirea diasporeicrestin ortodoxe românesti la aceeasi matca. Va reusi cu adevaratnumai daca va incepe cu aplanarea sau macar cu gestionareainteligenta a conflictelor de aici, de acasa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
